O critica de TUDOR-COSTIN SICOMAS
”Momente magice ale avangardei române”, de Adrian Grauenfels
Editura Saga, Israel, 2020
Întotdeauna am fost fascinat de tot ce înseamnă curente literare și artistice și, mai mult, de comparația dintre ele, de asemănări, de deosebiri. Anii de facultate mi-au permis să-mi aprofundez pasiunea pentru așa-numitele isme și să descopăr scriitori, opere, opinii și considerații asupra acestora, dar și să îmi dezvolt propriile mele teorii și idei legate de diversele curente ce-au măturat istoria artelor. Avangardismul și tot ceea ce ține de ismele de început de secol XX au reprezentat o parte importantă atât a pasiunii mele, cât și a istoriei literaturii înseși. Simplul motiv de a dărâma și de a se opune tuturor ideologiilor artistice de până atunci într-un mod atât de radical cum au făcut-o toate tipurile de avangardism fac din acestea subiectul multor discuții și tomuri ce umplu biblioteci. Așadar, uneori, e binevenită câte o sintetizare sistematică a unor atât de vaste probleme literare.
Iată, deci, că nu mică mi-a fost bucuria să parcurg destul de repede un nou volum dedicat câtorva din numele pregnante ale avangardismului românesc și internațional, volum publicat de editura Saga și semnat de Adrian Grauenfels. Într-adevăr, „cercetarea artelor și curiozitatea consumatorului sunt două ingrediente esențiale ale oricărei culturi”, așa cum alege autorul să-și deschidă această antologie de texte și prezentări ale marilor creatori avangardiști din România. Căci, fără aceste două elemente, care ar mai fi rolul artiștilor înșiși?! Cultura, arta au oferte fără cereri. Trebuie să recunoaștem că nevoia de cultură nu este o necesitate fundamentală a omului, așa cum este hrana sau orice altceva legat de supraviețuire. Cu toate acestea, curiozitatea naturală a omului a dus la apariția unei cereri pentru oferta culturală. Și, mai departe, cercetarea a dus la menținerea acestei cereri, oferindu-i „hrana” spirituală necesară.
Adrian Grauenfels își începe studiul asupra autorilor avangardiști din România cu o descriere a fenomenului în Europa și cu încadrarea țării noastre în acest fenomen. Desigur, deși volumul este dedicat creatorilor autohtoni, nu avea cum să lipsească o atentă cercetare a primului dintre ismele avangardei, și anume futurismul, apărut în Italia și teoretizat și clasicizat de Filippo Tommaso Marinetti (unde altundeva decât în celebrul cotidian francez, Le Figaro, unde scriitorul și-a cumpărat spațiu editorial pentru a-și etala crezul artistic prin celebrul Manifest futurist). Urmează, mai apoi, descrieri biografice și chiar comentarii literare pe marginea vieții și creației unor autori precum Stephan Roll, Gherasim Luca, Sașa Pană, Urmuz, Virgil Teodorescu, Aurel Baranga ori Victor Brauner. Alături de acestea, cititorul se poate bucura, desigur, și de texte semnate de cei menționați, doar cât să-și facă o idee despre tipul de creație al fiecăruia.
Trebuie să recunosc și să subliniez că din cele 130 de pagini, capitolul care mi-a rămas aproape de suflet a fost cel dedicat lui Urmuz (pseudonimul lui Demetru Demetrescu-Buzău). Poate și pentru că a fost un autor studiat cu asiduitate atât în liceu, cât și în facultate. Poate pentru că înclinația mea spre teatru vede în textele lui Urmuz o nesfârșită comoară dramaturgică așteptând să fie reprezentată scenic. Sau poate, pur și simplu pentru că văd în el un demn precursor al teatrului absurdului, al acelor universuri unice create de geniul lui Ionesco și Beckett. Cert este că am apreciat din plin paginile dedicate de Adrian Grauenfels marelui scriitor încă atât de neînțeles și neapreciat la adevărata sa valoare. Considerațiile critice pe care le face Stephan Roll pe marginea operei lui Urmuz mi-au reamintit de valoarea unică a acestora. Mai mult, subliniind anumite părți ale biografiei sale, în special în ceea ce privește misterioasa și inexplicabila sa sinucidere, mi-a întărit credința că avem de-a face cu unul din cei mai interesanți creatori ai secolului al XX-lea care, în ciuda unei opere foarte scurte și comprimate, a reușit să scoată la iveală absurdul existenței noastre, absurdul iubirii, al vieții de familie și încă multe alte tipuri de absurd.
Cartea semnată de Adrian Grauenfels aduce, de asemenea, în lumină și creații grafice ale unor autori precum Jules Perahim, Marcel Iancu și, desigur, Victor Brauner, marele pictor suprarealist care chiar de curând a început să fie redescoperit și readus în atenția conaționalilor noștri. Așadar, avem de-a face cu un volum care reușește ceea ce puțini fac – sistematizarea și condensarea într-o manieră eficientă, educativă și foarte profesionistă a unor curente artistice care au schimbat fața culturii așa cum o știm acum și fără de care pașii înainte pe care i-a făcut aceasta în ultimii 100 de ani nu ar fi fost posibili. Iată, deci, de ce este important un volum precum Momente magice ale avangardei românești, căci oferă o panoramă destul de cuprinzătoare asupra avangardei și a reprezentanților ei din România, reprezentanți care au transformat aceste isme în mișcări internaționale – să nu uităm că Tristan Tzara era român și nici că Brauner și Iancu au contribuit la dezvoltarea artelor vizuale de peste hotare.
Nu pot să închei această scurtă analiză a cărții semnate de Adrian Graunfels și publicate de editura Saga decât recomandând tuturor celor care vor să cunoască sau să-și împrospăteze cunoștințele legate de avangarda românească și europeană să nu ocolească o antologie studiată și documentată foarte serios de autorul său. Poate veți da de lucruri neștiute, poate veți descoperi noi fațete ale autorilor voștri preferați. Cu siguranță, însă, pot spune că veți închide cartea fiind mai bogați din punct de vedere cultural și veți putea înțelege încă puțin din drumul pe care l-au parcurs arta și cultura de-a lungul secolului al XX-lea.
-->
Comentarii
EXCEPTIONALA CARTE ”Momente magice ale avangardei române”, de Adrian Grauenfels
Editura Saga, Israel, 2020