Încă se mai scutură văzduhul
de propriul său duh...
de-nceputul lăudat cândva,
de ispăşirea asiduă.
S-a-ntors vraja mumă
cu-a norilor dor,
mută de trudă
şi alte nopţi reci
curg din ulciorul timpului.
Trestia urâtului se confundă
c-o lacrimă de magică sămânţă,
iar prin apa citirii cad astfel,
melancoliile stâncilor astrale.
Aninându-mi truda Raiului de rană,
deasupra mea,
aureole pribegesc visând...
potrivnic vraciului zgârcit
şi încă se mai scutură
vazduhul de propriul sau duh,
încă se mai cerne dorit,
leacul osândirii.
Cel mai reuşit tipar al sacrificiului
fiind obrazul întors...
-->
Comentarii