Ruptă-i trudita cununie,
la umbra gândului mă lasă.
Pe deal de sare o pustie
îmbracă chipu-mi de mireasă.
Ciudate amintiri mă-nchid
în groaza rănilor din cruce,
spre nicăieri tăceri întind,
mi-e somnul greu si lutul frige.
Cad în cascade frigiri… iar,
cu zgomote de brumi aprinse.
Pe mine cade negrul voal,
de aburi focurile-s stinse.
Spre casa visului e-un gol;
între o stea şi-o stare oarbă,
în sine tras , prin mine dor,
riduri în valuri fruntea-mi dalbă.
Şi nefiresc un loc de rugă
există-n timp si-n zborul greu.
o rară vrajă e pe fugă,
la umbra pleoapelor sunt eu.
Rănite-s palmele trecute
prin toate unghiurile reci,
cad între clipe pustiite:
rugină-n candelă pe veci!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
minunată imagine a ruginei din candelă.
Sunt invdios! Frumos!