Ultima nuntă

Ruptă-i trudita cununie,
la umbra gândului mă lasă.
Pe deal de sare o pustie
îmbracă chipu-mi de mireasă.

Ciudate amintiri mă-nchid
în groaza rănilor din cruce,
spre nicăieri tăceri întind,
mi-e somnul greu si lutul frige.

Cad în cascade frigiri… iar,
cu zgomote de brumi aprinse.
Pe mine cade negrul voal,
de aburi focurile-s stinse.

Spre casa visului e-un gol;
între o stea şi-o stare oarbă,
în sine tras , prin mine dor,
riduri în valuri fruntea-mi dalbă.

Şi nefiresc un loc de rugă
există-n timp si-n zborul greu.
o rară vrajă e pe fugă,
la umbra pleoapelor sunt eu.

Rănite-s palmele trecute
prin toate unghiurile reci,
cad între clipe pustiite:
rugină-n candelă pe veci!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • minunată imagine a ruginei din candelă.

    Sunt invdios! Frumos!

Acest răspuns a fost șters.
-->