În palme ierburi n-au mai crescut
şi niciodată mâinile nu s-au opus,
ochii aveau irişii de un verde intens
ca frunzele de ficus.
În oglinzi străluceau tot mai singuri
înfruntând neliniştea
în care se zbat.
În trup am fost pus
ca un sunet într-un arcuş fermecat,
tu iubito eşti vioara celestă,
aburul ce iese din piept,
armoniile calde
mângâietoare şi dulci
din care izvorăşte iubirea.
Lumina o priveşte cum trece
umbră pe urme...
-->
Comentarii