umbra mamei
Am tot stat în poartă, așteptând să vină
Prin amurgul toamnei mama din grădină,
Bate vântul plopii, anii trec la rând,
Eu tot stau în poartă, mama așteptând.
Mă chema la cină, peste gard de porți,
Rămăsese vie, singură-ntre morți,
De-acolo din poartă mă chema la masă,
Era tristă mama… nu mai e acasă…
Prin genele toamnei o văd într-o stea,
Mă șterg pe prosopul înflorat de ea,
O aștept tot singur la masa de brad,
Și privesc în goluri frunzele ce cad.
Alte toamne vin, se duc în trecut,
Chipul mamei mele se preface-n lut,
Ca un zeu doar timpul e nepăsător,
Chipul mamei mele s-a făcut ulcior…
vineri, 24 august 2012
-->
Comentarii
Prin genele toamnei o văd într-o stea,
Mă șterg pe prosopul înflorat de ea,
O aștept tot singur la masa de brad,
Și privesc în goluri frunzele ce cad.
Numai de bine Mircea! Mulțumesc.
Chipul nu e de lut, ci de inger!