Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii, desprinse din copaci,
adusă de un dor, ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.
Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ți calin,
minuni cerești mi-aduci, în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.
Cu harul sfânt m-ating necontenit pe față,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult!
Adorm! ... Și din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viață.
Comentarii
Mulțumesc, Dorina Pop, pentru trecere și lectură ! Gând ales din partea mea !
Un semn de lectură.
Onorat ! Mulțumiri alese din partea mea, Maria Ciobotariu !
Cu aceeași admirație!