UMBRA TA VRĂJITĂ

Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii, desprinse din copaci,
adusă de un dor, ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.

Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ți calin,
minuni cerești mi-aduci, în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.

Cu harul sfânt m-ating necontenit pe față,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult!
Adorm! ... Și din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viață.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc, Dorina Pop, pentru trecere și lectură ! Gând ales din partea mea !

  • Un semn de lectură.

  • Onorat !  Mulțumiri alese din partea mea, Maria Ciobotariu !

  • Cu aceeași admirație!

Acest răspuns a fost șters.
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
Acum 22 minute
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean cuvinte calde (cybersonet CCXLVI)
Acum 22 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Ioan Muntean a comentat la postarea de pe blogul Ioan Muntean cuvinte calde (cybersonet CCXLVI)
Acum 13 ore
Mai Mult…
-->