Tot sâmbătă.
Mihai se ridică şi se întinde, ca un motan.
Facem câţiva paşi spre o poieniţă. Pătura, pliată pe rotund, mă priveşte ca un ochi scrutător, de la subţioara lui. O poieniţă superbă! Nu se aud nici maşinile. Mierla umple aerul răcoros cu "vocea" ei clară şi pătrunzătoare, trecând în planul doi celelalte sunete.
-Mai vreau să mai stăăăm!, mă alint eu.
El se execută, întinzând pătura, galant:
-Doamna e servită!spune Mihai şi se aşează, lăsând trei sferturi din patură la dispoziţia mea. Mă aşez pisiceşte şi mă sprijin cu capul pe umărul lui.
Ce stare de siguranţă îmi transmite! În prejma lui Costel, chiar în momentele de tandreţe, aveam senzaţia de temporar, de pe fugă, de linişte precară.
Îmi plimb palma pe genunchiul osos şi constat că asistenta "aceea" şi-a amintit corect!
Vârsta nu avea nici un drept: erecţia"feroce" era prezentă şi, cu un sentiment de dorinţă "de confirmare", l-am
"executat". A fost un act aproape gratuit, o dorinţă de satisfacere a vanităţii feminine, de o nouă confirmare. Oare subconştientul are temeri priviind viitorul, la capitolul biologic? Ce atâta filozofie? Astăzi este aici, şi al meu, restul nu contează!
S-a cuibărit pe umărul meu în poziţia lui favorită, uşor ghemuit. .
Simt în corp "prezenţa" lui dar nu mă deranjează.
Se spune că "e de bine". Timpul s-a oprit. Iar suntem fiecare cu gândurile lui. Mi-am amintit de "prima dată cu Mihai". Totul a debutat cu un gest tandru, care nu anunţa nimic din ce avea să se întâmple. Era duminica dimineaţa. Ne-am întâlnit, ne-am spus câteva cuvinte şi, fără nici un preambul, mi-a pus în palmă un plic pe care era scris un 1 mare. Plecam spre Snagov. Nu am deschis plicul imediat ca sa nu ştie el orice reacţie a mea! Am pornit, m-am ascuns în unghiul mort al retrovizoarei, am deschis plicul:
"Azi,vei primi în dar o "noapte-a nunţii"/Ce va începe dis de dimineaţă/Şi-am să-ţi aşez, pios, deasupra frunţii/
Un voal de vis şi zâmbetul pe faţă./Cununa impletită-n crăciuniţe/Te va purta spre "ziua de iubire"/Şi ghioceii, tainici, în şuviţe,/S-or aşeza cuminţi, ca-n altă fire./
De orice vrajă tu, TU dezlegată,/Ai să rosteşti descântece profane,/Uitând de tot şi toate, vei fi gata/Să mă-nsoţesti, la mine, pe maidane,/Iar seara, când s-o 'nchide ochi de "noapte"/Te vei ruga, ca ziua să mai ţie,/Vei susura descântece şi şoapte,/Să mai trăieşti o zi de nebunie./Şi "dimineaţa"când pe cer lumina/Te va trezi, zâmbind, pe cuta frunţii,/Îti vei dori din nou verbina/Pe care ai purtat-o-n"ziua nunţii""
Am roşit ca atunci când mi-a oferit "cheiţa".
Am deschis geamul. Am intrat într-o pădure şi, pe o alee cu pietris, a oprit. Un gard de lemn, vopsit în bleu, o portiţă cu o clanţă de bronz. A deschis şi m-a invitat în curte. O alee îngustă, invadată de iarbă, pomi, şi între ei o "căsuţă de păpuşi".
"Aha! mi-am zis,are vre-un gând, de m-a adus aici. Probabil că e cuibul lui de gingăşii tainice şi oprite".
Sunt o femeie sigură pe mine iar de la el, chiar, nu mă puteam aştepta la vre-un gest "abrupt".
Am intrat fără teamă, un pic curioasă. De afară, casa părea mică: două dormitoare, un hol mare, baie, bucătărie şi, din bucătărie, am ieşit pe o terasă joasă. Două trepte şi am dat de un bazin care...ar fi putut fi piscină!(rautăţi,de!) Pe apă erau nuferi pitici iar în apă, printre stâncile înşirate, pe care puteai păşi, nişte peşti mari, coloraţi în alb şi roşu, despre care el mi-a spus că se numesc crapi Koi. Mihai a disparut un timp şi a revenit cu o măsuţă pe rotile, cu şampanie, prajituri, pahare şi ţigări.
Am băut şampanie, în linişte. Mă încerca un sentiment de nelinişte dar nu de teamă. Neliniştea mi se trăgea de la faptul că ...nu se întâmpla nimic din ce bănuisem şi nu ştiam ce să cred. Ce plăcut era aerul! Am intrat în casă pentru a vedea un CD. Filmul, genul de "duminică dupăamiază" s-a terminat. A fumat o ţigare şi apoi s-a aşezat în genunchi in faţa mea. M-a privit în ochi şi m-am simţit stingheră. Sufla precipitat, parcă. S-a ridicat şi a scos din haină un alt plic pe care era cifra 2. Mă simţeam stingheră dar şi curioasă. Mi l-a întins şi a rămas lânga mine. Nu aveam cum să mă eschivez din nou. L-am deschis si am citit:"Să nu uităm condiţia de "fiară"/Când printre vorbe navigăm timid,/Visând, poetic, un apus de vară/Şi tot sperând, apare înc-un rid./Prea multe vorbe, gânduri măsluite/Oprind albina-n zborul spre pistil.../Atâtea nopţi de foc sunt siluite/Şi mă condamni să fiu mereu copil?/
Această clipă-i fără de zăbavă,/Şi neintoarsă-n veci de veci.../Să nu fugim! Să ne scăldăm în lavă/Şi dup-aceea, cu-amintiri să pleci!"
Am terminat de citit. M-a mângâiat cu palma stângă pe obraz şi şi-a oprit mângâierea pe gâtul meu.
Jugulara mi se zbătea îngrozită sub palma lui fierbinte. Jugulara s-a deschis şi l-a absorbit direct în sânge. Am făcut dragoste fără nicio rezervă. Am fost mirată de întinderea "preludiului". Părea că nu se va sfârşi...
Cred că l-am "bruscat" puţin din dorinţă. A fost minunat dar era altceva. A părut că-mi ghiceşte gîndurile şi mi-a spus că ţelul e cuprins în drum, că drumul cel mai plăcut între două puncte este linia curbă ce desenează corpul femeii iubite.
"Chestia asta se poate intimpla numai in vis" mi-am spus în gând. Eram răvăşită şi nu doream să recunosc că, la anii mei, apărea ceva nou la capitolul acesta.
"Chiar nu ştiu să fac dragoste?! Ce butoane neştiute a atins?"
Tăceam. M-am repliat şi, să mă apăr, am atacat:
-Există şi plicul 3?
Nici până acum nu mi-a răspuns dar nu îmi pare rău.
Tocmai voia să răspundă şi, în viaţa mea, a sunat iar telefonul...
Si acum sună iar:
-Alo!
-Da!
-Doamna....Dalia?
-Da!, am răspuns temătoare, la acea voce de "număr privat".
-Sunt agentul.... vă rog să vă prezentaţi urgent la domiciliu.
Am îngheţat! Ce s-o fi întâmplat?
-Organele de anchetă judiciară sunt prezente la domiciliul dumneavoastră şi vă aşteaptă.
Apoi a intervenit acea linişte de reţea oarbă.
-Mihai, fuga acasă la mine! Mă cheamă poliţia.
Am strâns pătura şi am dat fuga la maşină.
Nu ştiam ce să cred. Pe cine să sun?...Pe Costel???
Să-i spun lui Mihai ca l-am lăsat pe Costel acasă? Dar Costel era acasă la el, la noi...
Mihai a tăcut tot drumul. Am ajuns seara. Mihai s-a uitat la mine întrebător. Ca de obicei, l-am "expediat" cu un"vorbim".
Avea ochii trişti, i-am văzut şi fălcile pulsând.
Cu nările dilatate, a plecat.
În hol era un agent de poliţie.
-Domnule, sunt...Dalia, ce s-a întâmplat?
-Mergeţi la domiciliu, vă rog.
Am urcat în casă. Un fotograf spărgea intimitatea "cuibului" meu cu un bliţ orbitor. Doi tipi dizgraţioşi, cu mănuşi de cauciuc pe mâini, se prezintă:un comisar şi un procuror. Cer explicatii. Cu un aer de elevi tâmpi, indivizii îmi detaliază. Am înţeles dar nu-mi venea să cred.
Costel adusese doua târfe la mine în casă. Băutură, sex, ceva scandal, ceva"iarbă", şi ceva"praf".
Una dintre fete era la morga, cealaltă la urgenţă.
"Domnul" era reţinut. Am dat declaraţii pînă spre ziuă.
Ei au plecat dar casa mi se părea străină. Am luat telefonul şi am format numărul lui Mihai. M-am oprit şi m-am întrebat:
-Şi ce-i spun?
Am amânat"evenimentul", ca de atâtea ori in viaţă.
"A amâna puţin, a câştiga puţin". O fi adevărat?
dumunică.
Dimineaţa am mers la Procuratură şi am fost ocupată cu declaraţii, întrebări, relaţii.
M-am dus să-l văd pe Costel. Avea cearcăne şi era nebărbierit. A încercat să-mi spuna ceva.
"NU!", i-am zis.
-Revin cu schimburi.
Am luat un taxi, care m-a aşteptat la scară. Am înghesuit în sacul lui de marinar toate lucrurile cu care revenise. Am predat "coletul" şi am plecat fără să-i vorbesc. Şi ce era să-i spun?
L-am sunat pe Mihai. A răspuns instantaneu:
-Da!
-Mihai, vreau un avocat!
-Pentru?
Am tăcut un pic şi... iar m-am scos:
-Vreau să divorţez! Azi vreau acţiunea!
Dupa o jumătate de oră m-a sunat o duduie avocat.
Am invitat-o la mine. A cerut date, acte, relaţii, informaţii. Am fost promptă la toate solicitările.
A redactat acţiunea, pe loc, la calculatorul meu, am plătit şi a plecat. Chitanţa prin care se atesta că am angajat o avocată pentru divorţ era certitudinea că nu voi mai amâna şi totul se va încheia. Nu aşa mi-am imaginat despărţirea dar nici nu am produs eu acest deznodământ.
Sună Mihai
-Vreau să fiu singură! îi răspund, nedrept de rece şi succintă.
-Bine! mi-a răspuns el şi a închis.
Nu e drept să-l împovărez cu ale mele ...dar e drept să-l mint prin omisiune?
O sun pe Narcisa şi o chem la mine. A venit după amiază.
M-a mângâiat, ne-am mângâiat...
Pe seară a plecat. Am găsit un iaurt în frigider. Am mâncat, cu gândurile aiurea, şi apoi m-am culcat.
luni.
M-am trezit cu greu. Mă doare capul foarte tare. Oi fi băut? Când? Unde? Mai am şi azi "medical".
Mihai mi-a trimes un mesaj în care mă îndemna:
"daca ai nevoie de "cârjă" voi fi aici."
Nu-l pot implica, nu ar fi corect. Cobor, cumpăr câte ceva de mâncare. Pun maşina de spălat. Mi-am făcut de lucru toată ziua.
marţi.
A fost o noapte lungă. Sunt obosită. Nu-mi găsesc fixativul. Îmi fac o "coadă de cal" şi plec la birou.
Doamna Sofia ma priveşte dezaprobator.
-Ce ai păţit?
-Mai nimic, îi zic şi ies din câmpul ei vizual.
Colegul cel tânăr se uita la mine apoi la orhidee.
-Mulţumesc mult că îmi ţii locul, îi spun şi lui, cu un ton de "GATA!"
Mi-e dor de Mihai.
"Mărturiseşte şi te vei elibera!"
E uşor de zis...Am ajuns acasă, am dereticat puţin şi mi-am zis:"comportament de fată bătrână". A trebuit totuşi să insist pentru a putea scăpa de acel amalgam de mirosuri în care nu ştiu ce domina, alcoolul, parfumurile proaste sau transpiraţia, cu iz de spermă.
Mi-am spus "Noapte bună, iubito!" şi mi-am amintit că suntem...doi:
"Noapte bună, dragilor!"
miercuri.
Am reintrat în ritm: ceas, duş, cafea, fixativ, muncă.
La "locul unde a fost aruncat biletul de treimilioane" mă aşteapta MIhai.
-Nu e normal!Dar mi-e drag aşa cum este!
Îmi oferă un trandafir.
Îi spun că am introdus divorţul. Ma priveşte direct în ochi...
-Ştie ceva?L-a informat Narcisa?
-Am anunţat-o şi eu pe Mihaela!
Mi-era jenă.
Divorţa din cauza mea?
-->
Comentarii
Foarte frumos,am lecturat cu plăcere.