Un ger de mai ţine…

În acorduri păgâne, limba Iadului sună…
rugină-i în lume, durere-i în mine.
Există un rost care mai ţine sub lună,
ceva ochii deschişi, pe veci să-nlumine.

Iluzii m-adună, în amiezi înnoptate
de colb fulgerat al ierbilor moarte,
să curg în aval de valuri cântate,
umbră-n cerneluri cu degete sparte.

Ninsoarea să ardă al ţărânei mister,
şi-al duhului plînset în sine să ardă.
Făptura usoară, prin al ecoului ger,
peste nopţi, sub gene lumină să vadă.

E-o rană adâncă în lemnul din cruce,
de când înălţarea Luminii tot plânge.
În candela lumii tot timpul meu curge,
de am gânduri albe, durerea-I se duce.

Aprinsă de-mi este tăcerea din oase,
topi-se-vor munţi de gheaţă pe mine.
Şi căpăta-voi aripi din ierbile arse,
străveziu gând să plâng, un ger de mai ţine.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->