În fiecare seară când merg la culcare scot de sub pătură ori un cățeluș alb cu pete negre neregulate cu urechi pleoștite peste ochișorii din nasturi cărămizii ori o pisicuță tărcată fără mustăți cu un ciot de codiță.
Aseară, după ce am terminat de spus povestea, căci de mult Maya adormise, mi-am așezat capul pe spinarea unui dinozaur cu solzi cafenii și mi-am lipit obrazul de o oiță roz. Încerc să-mi întind brațul amorțit peste pernă și vârful degetelor ajung până la ursulețul acela cu ochi de ciocolată și șorțuleț de bucătar. Elefantul albastru cu urechi cât farfuria de mic dejun îmi mângâie cu trompa lui încovoiată încheietura brațului. Pentru o clipă nu respir, nu cumva să-l sperie pe domnul Iepurilă, cel cu buline vișinii pe dosul lăbuțelor.
De la o rază de lună ce pătrunde iscoditoare pe lângă draperia trasă superficial sclipesc ochișorii panterei roz răsturnată peste puiul de maimuțică. Sub coaste simt coarnele sârmoase ale unui ren rătăcit pe sub lenjerie, de genunchi s-a lipit o broască țestoasă cu carapacea ciocolatie iar la tălpi mă gâdilă cu ciocul lui portocaliu un papagal multicolor.
Mă cuibăresc pe marginea patului și strâng în brațe puiul de om ce până mai adineauri acaparase tot patul și el se lasă moale sub îmbrățișare. Își încolăcește brațele firave în jurul gâtului meu, ni se ating orajii și eu, mă cutremur de emoție. Preiau din căldura lui, inspir respirația lui parfumată și-l strâng ușor, ușor la piept cu teamă să nu-l strivesc de-atâta iubire.
În dormitor încă plutește în aer ecoul rugăminților: “- Bica, bicuța, biculina, bibi nu-i așa că și în seara asta dormi cu mine ? Te rog! Mai ai multe povești de spus și vreau să le ascult pe toate.‘’
Îi privesc chipul auriu de copil nevinovat cuprins de somnul binefăcător și surprind un zâmbet jucăuș ce aleargă poznaș dintr-un colț în altul al gurii mici trandafirii și nu mă mai satur să privesc. Zâmbesc și eu. De drag zâmbesc.
Aș îndepărta șuvița cârlionțată coborâtă peste pleoapa străvezie dar nu mă lasă un ieduț alb de pluș cu fular în dungulițe strâns prea tare la gât ce leneș s-a rostogolit în palma mea și, astfel imobilizată constat că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să continui să privesc minunea de lângă mine și să nu îndrăznesc să deranjez nici o vietate din mulțimea de plușuri ce au invadat copilăria.
Să adormim, îmi spun dîndu-mi târcoale cele mai frumoase vise, să adormim, mâine avem de construit un munte de povești.
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos domnule, Mihai Ștefan Arsene, pentru vizită și aprecierea textului! Vă mai aștept!
Mulțumesc frumos pentru popasul în pagina mea și aprecierea textului domnule, Cepeha I. Mihai!
Mulțumesc frumos domnule, Mihail Toma, pentru aprecierea textului!