un ultim vers

Un ultim vers am să îl dau pe-un ban
Sau poate mila şi iubirea, în pereche,
M-or îndemna, la masa de la han,
Cu-o şoaptă, strecurată în ureche,

Să-l dau la vreun sărac, sau să îl las
Pe masă lâng-un vin, cules zârziu, pe brumă
Şi să-mi plătiţi coşciug şi parastas
Vânzând cercelul ce îl port, în glumă.

Dar pân-atunci, pirat brăzdând pe cer,
Voi naviga din voltă-n voltă spre niciunde
Brodând himere-n tainic giuvaer,
În versurile mele, mult prea scunde.

De mă iubiţi şi vreţi ceva în dar,
Să vă rămână-n amintire, semn de carte,
Mai scrieţi rime lângă un pahar
Şi versul să-mi citiţi şi după moarte.

Dar pân-atunci, din când în când, pe prag,
Să bateţi potcoviri de stele şi din vise
Să zămisliţi, la doruri, un toiag
Pentru cărări ce nu pot fi ucise.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->