de parcă moartea i-a scos
de sub năvoadele grele
uncheșii sunt amândoi
ca două bujii arse într-un piston
negri şi uscaţi
de trecerea timpului
par să aștepte noaptea
în care cerul
îşi desface mantia
să prindă pe braţe praf stelar
apoi ziua
curcubeul să-i alinte
să-şi pună mâinile ochean
ca și cum ar fi vii
să-i numere culorile
câte una pentru fiecare vară
pierdută fără iubire
în lungul ocean al așteptării
când cuvintele se regăsesc
în colţul gurii șifonate
de suflul iernilor strecurate
în suflet
-->
Comentarii