Unde ești, odorul meu?
Rog să vii la mine.
Unde ești, iubitul meu?
Nu pot fără tine.
Stau la geam și te aștept,
Zile lungi cu dor.
Strâng cu dragoste la piept,
poza ta, uşor...
Cât pe ce să ațipesc,
De parfum de floare.
Auzit-am «te iubesc»...
Inima mă doare.
Doamne, Dumnezeul meu,
Văd ceva în zare...
Sufăr mult și-mi este greu,
El, mi se năzare.
Și curg lacrimi iar fierbinți,
Pe sărmana floare.
Tot mă rog mereu la sfinți,
Că speranța moare.
Asfințise de acum,
Uit şi de mâncare.
Nu mai văd de loc în drum,
Însă, nu apare.
Și din nou voi reveni,
Tot la geam și mâine.
Sperând tot că va veni,
Dragul meu, la mine.
Imagine din Internet
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
Mulțumesc frumos, Vladimir!
Mulțumesc mult, Dorinel!
Dar răspunsul tace.
Oare nu mă mai iubești
De stau ca pe ace?
P.S. Și... un like la poezie.
fata de la *Cernăuți*
are ochii plânși, tăcuți -
fata este-ndurerată
că Vlăduț... nu se arată !
Vezi ce iubit sunt de această fată, Petrule !
Mulțumesc frumos, Dle Mihai Ștefan!