Ne-am dorit drepturi egale cu ale barbatului, si n-am facut decat sa ne impovaram si cu ale lui, ciuntindu-i din masculinitate.Uite asa am devenit mult prea ocupate in a concura cu ei si uitam de rostul nostru pe acest pamant.
Un pic de ajutor, pentru memorie ? Va mai amintiti cum eram alintate, cum sunau protector si admirativ expresiile: sexul slab, sexul frumos…?
Caci noi chiar suntem frumoase prin insasi natura lucrurilor si slabe fara iubirea si ocrotirea barbatului. Haideti sa-l reinvatam ca avem nevoie de el, sa-i redam importanta in viata noastra, sa nu-l mai efeminizam. “Zoe, fi barbata!” sa ramana doar o incurajare cand ne doare la epilat, nu sa fie o modalitate de a duce cat mai multe si mai grele la bun sfarsit, total singure. Este din ce in ce mai evidenta necesitatea reasezarii valoriilor, reintoarcerea noastra la feminitatea estompata de “muschii” castigati in bataliile solitare.
Nu va incruntati, aveti rabdare sa duc rationamentul pana la capat !
Ce implica notiunea de femeie puternica, de success, care pare a nu avea nevoie de nimeni alaturi? Multa munca si dedicatie (chiar daca avem sansa unui job care sa ne placa), multe ore petrecute departe de cei dragi (in eventualitatea ca vrem sa avem si o familie). Cum sa le impaci in mod satisfacator pe amandoua, de unde sa mai ai timp sa-i dezmierzi, sa-i certi, sa-i indrumi? Cand mai ai timp sa stai de vorba cu tine insati ?
Cand mai deretici printre vise si mai aerisesti odaia sufletului?
Si uita asa, vine o zi cand omul drag rataceste drumul spre tine, copiii te ignora, si realizezi ca singuratea s-a instalat confortabil la tine in casa si in gand.
Te consolezi o vreme ca totusi ai statutul femeii care a razbatut in viata prin propriile forte, ca ai in fata o cariera de succes. Culmea, este ca nu mai esti chiar asa de incantata,
Ba chiar ai si angoase, privesti mereu in spate ca nu cumva cineva sa treaca in depasire.
Tot cu dezaprobare cititi? Pledoaria mea este pentru ierarhizarea prioritatilor noastre,
pentru solutia optima de a nu ne stirbi feminitatea, in sensul ancestral al cuvantului.
Ma scuzati daca sunt sceptica si nu pot crede ca timpul ingaduie sa le facem pe toate bine si din belsug, si ca mama, si ca sotie, si ca femeie de cariera in doar 24 de ore a unei zile. Se va impune o alegere: familie sau succes ? Ce-ar fi sa le claditi impreuna cu cel ce va sta alaturi, tu o caramida, el cealalta. El cu pragmatismul, tu cu flerul tau si cu cel de-al saselea simt specific noua si amandoi cu multa dragoste. Ascultati-va, observati-va, anticipati-va, parguiti-va in caldura iubirii copiilor vostri. Nu reduceti totul la material, acesta se poate diminua cantitativ si calitativ dar iubirea daruita si primita din tot sufletul este o permanenta ce ne da stabilitate. Fara ea, si nu romantez absolut deloc, multumirea, fericirea, implinirea, sunt episodice.
Propun un exercitiu de imaginatie: gandeste-te ca ai un superjob, o supercasa, o supermasina, si roiesc in jurul tau cei mai faini barbati. Fi sincera, nu ti-ai dori uneori sa fi iubita, nu doar dorita, ocrotita, nu doar insotita, inteleasa, nu doar aprobata ?
Putem brava, putem minimaliza, putem ignora o vreme setea sufletului dar nu o vom putea face la nesfarsit. De ce? Pentru ca esti femeie, pentru ca esti din coasta…lui si ai fost creata din iubire pentru iubire.
-->
Comentarii
Prefer sa fiu iubita decat sa fiu egala in drepturi cu barbatul...eu am incercat sa fiu egala chiar superioara,ce voiam sa demonstrez?nimic...ma alesesem cu singuratatea,cu fuga de zi cu zi,uitasem de tot,uitasem si de mine,nu mi sa parut corect si am renuntat,acum mi-a mai ramas doar un job cu care sa-mi petrec timpul liber....am ales sa fiu IUBITA,SOTIE,MAMA...ma simt minunat si nu regret...
Te felicit Mihaela,pentru acest articol atat de interesant!