Undeva în timp...
Undeva în timp, în faţa rondului intuit surâs parfumat,
prin vitraliul privirii licăriri de stea,
aţipind pe banca amintirilor îţi ascult sunetul inimii,
raze de ceaţă - dublura mea te-a luat de mână peste pragul Timpului -
galbene frunze purtate de vânt pe aleea dintre lumi,
miresmele serii ne-nvăluie paşii-n oglinda din vis,
umbrele arţarilor duc taina spre nori,
încercând să oprim clipa,
continuarea unui alt timp în acest timp,
zâmbetul meu - o frunză memoriei furată...
Lacrima gândului tău ne-a readus iluzia prezentului,
suspinul inimii a spart Poarta dintre lumi în capcanele Uitării,
prin ochii ei revezi copacii ce ne-au îmbrăţişat
în palma ei, purtată de vânt, efigie - o frunză galbenă
Ţi-a cuprins chipul în cercul mâinilor ei
Ţi-a mângâiat infinitul oprit acolo unde nu mai sunt cuvinte, gânduri
Poate cândva o vei reîntâni într-o toamnă-primăvară
cu fum de frunze şi parfum de vis.
Poate când va, undeva în timp...
Comentarii
Multumesc, Dan, pentru pasii tai si semnul lasat. O zi senina!
Semn de lectură, felicitări Irina !
cu mare drag
Incantata si eu, George, pentru lectura si trecere.
pretuire, Irina
Undeva, aici,Camelia iti multumesc pentru ganduri si cantece. O zi senina de sarboatoare!
Cu drag, Irina
Minunata calatorie in timp, pe aripi de vers, Irina!