Uneori soarta pare nedreaptă
crucea ce- o purtăm atârnă greu
cu lacrimi de sânge urcăm Golgota
inima cedează obosind şi ea.
Uneori suntem ca frunza pe apă
neputincioşi ca o pasăre rănită, căzută în ţărână
puţin sunt aceia cărora le mai pasă
de durerea semenului apropiat
nu mai avem oare nimic drag, sfânt?
Uneori ne pare viaţa inutilă, fără rost
şi aşa cum după o ploaie lungă
soarele răsare,
după suferinţă
apar pe cerul înnorat al sufletului
curcubeul binefăcător,
mirific simbol al speranţei.
Uneori suntem trişti dar nu învinşi...
-->
Comentarii