urcând mereu în visurile tale
încă mai trăiesc pe-acest pământ,
încă iubesc lumina și culoarea,
încă îmi place să mai cânt,
precum în zborul ei, privighetoarea.
septembrie pe șesuri a trecut,
toamna s-a-mbrăcat în haină nouă
soarele ne -mbie c-un sărut
cu razele pierdute printre rouă.
ceasul amurgului se lasă-ncet,
pe un octombrie ce ne zâmbește,
e tot mai rară frunza prin nucet
și toamna asta încă ne iubește.
iarba pâlpâie în glodul țărânii,
din pomi încă mai cad merele blând,
undele apei din fundul fântânii,
părelnic, chipul tău cutremurând.
pe fața mea de meșter hieroglif,
s-au așternut tăceri autumnale,
aș vrea să mă răzbun ca un sisif,
urcând mereu în visurile tale.
miercuri, 3 octombrie 2012
-->
Comentarii
Mulțumiri Lenuș.
Frumoase versuri
Mulțumesc Mircea pentru trecere prin poem.
Pantă ..lină!