Zăpada plânge, spumegând şiroaie
Zăpada plânge, spumegând şiroaie.
Privind la apa ce-n pâraie creşte,
Şăgalnic soarele rotind priveşte,
Prin norii groşi cu rădăcini de ploaie.
Cu dulce rod sămânţa încolţeşte,
Arcada frunzei de lumini se-ndoaie,
Natura se îmbracă-n mândre straie,
Pe-aripi cântarea codrului porneşte.
Întreaga viaţă îşi întoarce ceasul,
C-un verde crud pe negru-alb în zori,
Făcând întâi în inimi reci popasul,
Zvâcnind din sevă-n tainice culori.
Pe calde unduiri, grăbindu-şi pasul,
Ne-aduce Primăvara peţitori...
Comentarii
Doamnă Veronica, mă bucur că aţi găsit timp pentru poezia mea!
Preţuire,
Domnule Gordan, vă mulţumesc că aţi poposit în simfonia primăverii!
Admiraţie,
Arcada frunzei de lumini se-ndoaie, Foarte frumos!
Frumoasa simfonie!
Mihai, mare bucurie îmi fac cititorii care îmi scriu că le-a plăcut ceea ce eu scriu iar tu, pe lângă, mi-ai înseninat seara!
Cu mare drag îţi mulţumesc,
Elena,
Iata ca se pot scrie poezii frumoase si despre primavara, nu e usor dar tu ai reusit...trebuie sa iti recunosc talentul, dimensiunea lui o astept sa o citesc in versurile tale viitoare...
Mulţumesc, domnule Muntean!
Preţuire,
Cu toată dragostea Elena. Îi meriți din plin. Îmi plac toate poeziile scrise de tine, char dacă uneori doar le citesc și nu las comentariu.
Doamne, şi ce frumoşi ghiocei!!! Mulţumesc pentru tot!
Preţuire,