în această lună atât de verde
ţi-ai dilatat conturul
prin care îţi respir absenţa
porţi cu tine tot ce-i al meu
mi-ai lăsat doar substanţa în care ţi-ai inscripţionat iubirea
aici se află chipul tău adevărat
cu nopţi şi zile pictate în verde şi roşu
când vătafi de himere
cochetam cu apusul gata să se împlinească
în această lună atât de verde
te-ai aşezat să asculţi cum cresc rădăcinile
ca nişte gânduri mustind de iluzii
mâna eternă cioplind în chipul lumii
din aschiile rămase îmi construiesc o retină
cu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea
scheletul lumii cum se înclină dând de ştire surparea
tu sapi egal înainte egal înapoi
porţi după tine tot ce e al tău şi al morţii
pe partea cealalat e răsăritul
sau pivniţa
masacrul speranţelor tale
-->
Comentarii
Multumesc, Emilia si Aurelia!
Cu stima si prietenie,