Dorim să fim atinşi de palme oprite pe buze, coapse, îmbrăţişări virgine. Vibrăm printre polenul plăcerilor descuiate, în neîmplinite încercări. Sărutăm ochii blânzi, uitând de totul împrejur. Învăţăm că degetele au nevoie de un partener. Chiar dacă ne prăbuşim, umbrele serii ne vor ridica ca un vis urzit, prelung iubit.
Sunt flori care îţi lezează amorul, speranţa, prezentul. Dar îndrăgostit priveşti spre soare şi parcă îţi şopteşte „te iubeşte”. Învăţat să nu primeşti ceea ce îţi doreşti, încrederea îţi e ştirbită ca petalele care cad una câte una. Ai nevoie de iubire, de săruturi calde, dar trecut prin atâtea almanahuri pline de praf, nehotărât, te laşi prins în claie de incertitudini. Uiţi de tine, de dorinţele tale, de nevoile sufletului tău, şi preferi să închizi uşa fără să încerci să te confrunţi cu vântul suav care îti şopteşte în labilitatea lui excentrică: iubirea este variabila dependenta, sculptarea sufletului e variabila independentă, iar operaţionalizarea este simplă, trebuie doar să elimini subtil fiecare petală negativă, iar cele pozitive să se desfăşoare în tine.
Astăzi, traieşte prin tine!
Fii conştient de valoarea ta. Suntem incompleţi când nu avem o direcţie, dar nemuritori când amestecăm simţurile şi floarea înecată în cuarţ.
Construieşte-ţi realitatea care să îţi aparţină pe de-a-ntregul şi du-o spre drumul împlinirii. Descoperă şi redescoperă formula care-ţi încarcă sufletul de nesiguranţă. Muşcă din ego şi conştientizează că viaţa nu e o cale întortocheată, ci simplă şi atât de delicată.
-->
Comentarii
Este o plinătate a dragostei... un iz dulce de iubire pe care noi, românii, îl sărbătorim "dragobeteşte", adică româneşte, fraţilor, surorilor! De fapt nu contest sărbătoarea "valentiniană", are farmecul ei, "e ceva altfel" - dar nu e româneşte!Ca motiv de încercare a ceva nou chiar e plăcut şi interesant.
Însă tot româneşte îmi place Dragostea! Şi Iubirea! Şi Amorul!i Mai sunt câteva zile până la Dragobetele nostru străbun! Hai să-l sărbătorim româneşte! Să ne sărutăm româneşte, să ne îmbrăţişăm româneşte, să ne mângâiem româmeşte, "să fim atinşi de palme oprite pe buze, coapse, îmbrăţişări virgine" în pur stil românesc, gol de orice, de orice influenţă străină, dar plin de senzualitate, de dorinţi, de plăceri... Măcar pentru o zi...
Maria, textul tău se potriveşte oricărei sărbători a iubirii, ai înfăţişat câteva din esenţele acestui sentiment... Mi-ar fi plăcut dacă în titlul nu ar fi fost cuvântul "valentin", nici "dragobete" nu şi-ar fi găsit rostul,... Iar imaginile-comentarii chiar nu mai au nevoie de cuvinte!... Felicitări!
-
1
-
2
de 2 Următor →