vei vrea-glossa dorinţei

Vei vrea ca timpul să învie
Când poate fi-va prea târziu.
Voi fi o rimă-n elegie,
Sortit al nemuririi fiu.

Ai să-nţelegi şi acel vis
Ce-ncarcă strugurii din vie.
Îl vei dori pe-acel proscris,
Vei vrea ca timpul să învie.

În trenul ce-a lăsat cantonul
Pe câmpul negru şi pustiu
Vei invoca vre-odată tonul
Când poate fi-va prea târziu.

Voi fi un vis ucis precis
În inimă şi-ascuns sub glie
Şi dacă iar voi fi rescris
Voi fi o rimă-n elegie.

Mă-ncearc-o întrebare sumbră
Dacă MAI EŞTI ? nici azi nu ştiu.
Curând voi fi numai o umbră
Sortit , al nemuririi fiu.

Sortit al nemuririi fiu
Voi fi o rimă-n elegie.
Când poate fi-va prea târziu
Vei vrea ca timpul să învie.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Admiraţie Viorel pentru o formă atât de perfectă a glossei tale, dar şi pentru încărcătura poetică ce se desprinde din ea.

  • Minunată glossă...Felicitări!
    Cu admiraţie Lenuş
  • Sortit al nemuririi fiu
    Voi fi o rimă-n elegie.
    Când poate fi-va prea târziu
    Vei vrea ca timpul să învie.

    Frumoase versuri , felicitări !

  • i1a140.jpg

Acest răspuns a fost șters.
-->