venea iulie
venea iulie cu căldurile lui sufocante
și stăteam la vie cu luna care răsărea enormă
mi te imaginam într-o vilă de basm
cu copiii tăi care trec cu eșarfe prin piețele pustii
erai superbă cu figura ta patriciană
cu talia perfectă în bluza de borangic
pe care degetele mele o mângâiau înfiorate
în ultimul an bântuia un vânt capricios pe străzi
am stat toată noaptea la fereastră
să te zăresc printre fulgerele ploii
de acolo se vedea o noapte limpede
aveai pulpele bronzate
văpaia din corpul tău îmi sprijinea capul
de trupul care încă și azi mai populează imaginația mea
privindu-te reflectez dincolo de geam
unde s-au dus acele clipe
iulie la vie pare un exil voluntar într-o lume a singurătății
unde văd cum fumegă verzi miriștii
în abureala unui soare care a alunecat sub orizont
după care vii tu zâna mea de dincolo de timp.
luni, 24 iunie 2013
-->
Comentarii
Felicitări pentru acest poem minunat!