VERSURI DE DESPĂRȚIRE TEMPORARĂ ... ȘI ÎMI IAU REVEDERE DE LA TOAMNĂ

[Laura Schussmann]

ALEILE DESPĂRȚIRII NOASTRE...TOAMNĂ..

Gata..
pleci toamnă
cu bagajul tău de frunze cu tot.
Mă lași
mai săracă cu o frunză, două,
dar mai bogată cu un vis.

Și pleci toamnă,
cu pas ușor de frunză ruginie.
Elegantă,
în rochia ta arămie.
Parfumată,
cu arome acrișoare de gutuie.
Plutind toată,
te strecori furtună de zboruri
și iei cu tine, lacrimi,
simfonii de regrete și doruri.

Pleci ,
pe aceleași alei pe care ai venit.
Lași
în urma ta un gol nedefinit
ce trebuie umplut cu altceva.
Și mă gândesc,
să scutur niște nori de stea,
să mă fac regăsesc
în îmbrățișări albe de fulgi de nea.

Cât ai fost pe la mine,
mi-am umplut
sufletul cu melancolie.
Vers
m-am făcut pentru tine.
Răsărituri te-am căutat,
și apusuri te-am alungat.
Te-am respirat
între acuarele și rime.
pierderi și regăsiri de mine.

Știi tu,
ce ești în stare să faci?
te întreb eu retoric
așa că de act final.
Tu îmi întorc spatele,
nu răspunzi,
preferi
să te tot duci și să taci .

Mult mister
ai ,toamnă,în tine.
Ești
o nebunie
de melancolie.
Pleacă acum,
e timpul,
Și sper,
să ne revedem
la anul ce vine,
cu un pic de mai bine .

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]