Adun in inimă ale vieții regrete,
În suflet trăiesc triste portrete,
De multe ori am fost mai jos,
Credința m-a facut un om frumos.
Sunt obosită de ale vieții minciuni,
Am fugit în viață de multe furtuni,
Printre umbrele care umblă in noapte,
Lipsesc din suflet clipele vieții furate.
Privesc iar rănile sufletului vindecate,
De timpul vieții adesea bine acoperite,
Sufletul meu ascuta un tainic ecou,
Am fost la pământ, ascult un tangou.
Când greul vieții mă mai si apasă ,,,
Tu ma ridici, de nimic nu-mi pasă,
In mine cad adesea lacrimi din cer,
Tristețile din sufletul meu nu pier.
Să ne intalnim in alte mari grădini,
Când tu stelele iubirii noastre aduni.
Sub a cerului acoperiș cald si etern,
Departe de ale lacrimilor rece infern.
-->
Comentarii
dar rogu-vă, nu se poate cu diacritice? Ar curge mai româneşte mesajul...
aDa nemescu