Puţini se mai gândesc la tine
De ziua ta, Luceafăr drag.
Căci nu s-au mai putut abţine,
Au dat demult cu capul de prag.
Şi au ieşit afară-n stradă
Să strige, să facă gălăgie,
Pe Băse să-l facă o pradă,
Aşa uitară de poezie.
De douăzeci şi doi de ani
Ne-au minţit şi-nşelat poporul,
Până când l-au lăsat lefter de bani
Şi ne-au întunecat viitorul.
Români ce n-au mai suportat
Salarii şi pensii înjumătăţite,
S-au hotărât să le spună curat
Să plece, odată din ţară.
Văzându-se ameninţaţi de proteste
Oameni de ordine au adus,
Aşa, ca să iasă şi cu bătaie, prosteşte
Şi să-i ia pe oameni, pe sus.
Alţi politicieni ce vor puterea
Au ieşit şi ei pe arătură,
Cu gând să-şi cureţe cărarea
S-ajungă sa conducă şi ei ţara.
Şi oameni mari de cultură, strigară
Cu foc românilor, să trezească spiritul
Să se trezească la viaţă iară,
Făcând să le vibreze sufletul.
Din nou televiziunile analizează
Despre românii din stradă.
Oare, cât de mult âi interesează
Nevoile noastre strânse grămadă.
Aşa că drag Luceafăr, eu ţi-am spus
Cam asta-i viaţa noastră de azi.
România ta a spus,
Şi românii sunt de-a valma pe străzi.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Of! Marie dragă, asta e viaţa noastră.
Merci frumos pentru lectură şi comentariul făcut.
de-avalma-n suflet ,de-avalma se-alerga ,se striga aiurea-n strafund de deznadejde ,nu mai auzim nici noi cate ecouri din gand tipa-n disperare, aiurea...si atat...totul se rastogoleste, ca tavalugul imbracat de ganduri proaste ale catorva picati in oala cu smantana si se ignora tot ce se striveste, intentionat distruge, neglijand ironic orice strigare, orice nedreptate ,orice !