Când am venit pe lume era soare,
Eram un plin de viață muguraș,
Frați muguri fericiți prindeau culoare,
Un parc întreg cânta lângă oraș...
Mi-am desfăcut gingașa aripioară,
Ce-n vânt, în soare frunză-a devenit,
Atâta frumusețe mă-nfioară,
Frumoasă-i viața! Eram fericit...
Plutea în jur atâta libertate!
Fosneam! Un cor ce vântu-l dirija,
Iar ploaia ne-mbrăca în nestemate
N-am observat ca toamnă e deja!
Și ne gândeam cu toții să plecăm,
Că este frig și gerul rău ne doare
Și-n alte locuri vrem să emigrăm,
Să dăm din nou de vară, cald și soare...
Când am plecat zburam așa frumos!
Dar zborul a durat doar o clipită,
I-am regăsit pe frații mei pe jos...
Și-am devenit... O frunză ofilită...
-->
Comentarii