VINTAGE ART - autor Mariana Dobrin
Comorile de la bunici,
nu vreau să moară în uitare,
le-am strâns cu drag şi dor aici,
sunt paşaportul meu sub soare.
În ele spiritul vibrează,
stau mărturii din vremi apuse,
o vrajă încă mai păstreză,
secrete care n-au fost spuse.
Cu grijă le voi decripta,
la rându-mi, le voi dărui
şi doruri multe-or deştepta,
în sufletele de copii.
POVESTEA EXPOZIŢIEI MELE DE ARTĂ POPULARĂ DIN ŞCOALA -
POVESTE DEPĂNATĂ MAI MULT DE 7 ANI ŞI VA MAI URMA ...
Proiectul pe care l-am iniţiat şi coordonat la nivel de şcoală şi nu numai, a avut ca scop cunoaşterea, preţuirea şi colecţionarea de piese de artă tradiţională şi realizarea în şcoală a unei expoziţii de profil. Mi s-a spus că într-o şcoală de la oraş nu se poate realiza aşa ceva. Eu m-am încăpăţânat si am dorit sa arat ca se poate ... daca este pasiune si iubire. Mai întâi mi-am atras elevii de partea mea, povestindu-le despre proiect amănunte, lămuriri, modalităţi de lucru. Le-am eximplificat elevilor, cu ajutorul unor obiecte de artizanat din colecţia personală, ce este arta populară. Am adus nişte fotografii şi albume pe care le-au studiat şi am purtat discuţii, după care am trecut la demararea programului .
În prima parte am început activitatea de colecţionare a obiectelor populare din satele de unde avea fiecare elev bunici şi rude. Şi eu am scotocit prin toate lăzile de zestre de la mătuşi, bunici, sau vecinele mele de la Rucăr şi Dâmbovicioara, apoi am vizitat poduri şi alte locuri uitate de vreme şi de lume şi le-am scos la lumină, le-am adus din nou la viaţă, spre bucuria copiilor şi a vizitatorilor, care, de-a lungul anilor, n-au fost deloc puţini. Încet, încet expoziţia noastră prindea contur, dar şi poezii cu dor de arta veche, scrise în anii când m-am ocupat de expoziţie sau prin alte vremuri îndepărtate.
Vreţi să vedeţi expoziţia?
Am copii frumosi si harnici la mine la scoala!! Au invatat sa depene la rotan sculul de lana , cealalta fetita face mancare , altii curata porumbul... ce mai, ca la sezatoarea. Sunt si alti copii care canta si spun povesti despre obiceiuri vechi, dar nu se vad in fotografie. Daca va uitati cu atentie o sa vedet si un leagan, este legat sus de tavan sus, (sta suspendat langa parul fetei care pregateste de mancare).
STERGARUL ROMANESC
O poezie a mea de la pag. nr. 114 din caietul meu îngălbenit.
Pentru ca aveam un scris cam ... urâţel, voi reda mai jos textul scris la calculator:
ŞTERGARUL - autor Mariana Dobrin
Mâini maiastre cu arnici şi ac
Vise fermecate povestesc,
Cu migală o pecete fac
Din ştergarul nostru românesc.
O cicoare-albastră înfloreşte
Pe ştergar ţesut în nopţi cu dor,
Cănd în şezători se şi doineşte,
Acul mic aleargă mai cu spor.
Peticul de cer e-adus aproape,
Frunzele din codri seculari,
Scânteierea undelor de ape,
Norii care fug în zări hoinari.
Spicele de grâu şi fluturi mii
Pe ştergar se-aşază cătinel,
Florile din dealuri şi câmpii,
Strugurii din via de Muscel.
Un ştergar e pus la loc de vază
Peste tot în case, la bunici,
Şi la ploscă un ştergar se-aşază,
Mirii-l ţin frumos peste tunici.
Parcă-ar fi pictate cu penele
Mândrele ştergare colorate,
Talismane sunt ce poartă-n ele
Semnele din vremi îndepărtate.
Soba pe care o vedeti este făcută de mine si de copiii mei de la clasa la care eram dirigintă.
Va astept la masa!!!!!!!!!! ha, ha, ha, haaa! Nici eu nu prea stiu ce-o sa iasa aici din blidul acesta....
Acum va învăt cum se toarce. Am pus pe furcă un caier din lână ţigaie si torc fir pentru bătaie, să lucrez un macat pe care o sa-l ţes la război.
Pe eleva mea deja am invatat-o... Hai!! ... Cine mai doreste???? Azi este gratis lectia de tors,... bonus pentru vizită!
PLOSCA – MAGIE ŞI MESAJ - autor Mariana Dobrin
E un crâmpei rotund din trunchiul de copac
Pe care unii-l iau s-aprindă câte-un foc,
Doar meşterii cu har din el minune fac –
O ploscă fermecată ce-aduce mult noroc.
Înfăţişarea ei, atât de pitorească,
E-o lume de mesaje, istoria-ncrustată,
La nunta de români nu poate să lipsească,
De musafirii toţi, pe rând, e sărutată.
Se-asează-apoi cu grijă pe un ştergar frumos
La masă lângă miri, aproape de nănaşi,
Se umple, cât mai des, cu vinul tămâios
Şi iar mai face-o tură la mese, la nuntaşi.
Vesteşte bucuroasă pe cei ce sunt de faţă
Că azi, în rândul lumii, doi tineri au intrat,
Îi binecuvântează să aibă-o lungă viaţă,
Copii frumoşi şi sprinteni, belşug şi gând curat!
Eu ii asez marama unei colege. Aveam oaspeti de la un ziar local si doreau sa vada tehnica de montarea a maramei
Numai mama ştia să poarte adevărata maramă, mama şi toţi cei ca ea !
TAINA MARAMEI - autor Mariana Dobrin
E plină de mister, e ancestrală,
Se plămădeşte în coconul mic,
Ce în povestea lui de vis, florală,
Construieşte-un strop de borangic.
Micul făurar, sfârşind lucrarea,
Borangicu-ajunge în fuior,
Fusu-ncepe bucuros cântarea,
Jocul în vârtej ametitor.
Firele, ca razele de lună,
În marama fină sunt ţesute,
Şi în zestrea ei bogat se-adună
Cântecul străvechi şi doine multe.
O întreagă pulbere de stele
Peste faţă i s-a revărsat,
E podoaba sfântă-a maicii mele
Când e sărbătoare mare-n sat.
E ca boarea lină-n prag de zori
Şi ca adierea de zefir,
O maramă e un câmp de flori,
Străluceşte … ca un patrafir!
Pe vârtelniţă am un scul cu fir gros, din lână turcana. Se foloseste pentru urzeala din care se fac saricile, dar mai întâi, trebuie sa depăn firul pe teava din rotan. Rotanul si vartelnita sunt au pese 150. Sunt facute de strabunicul meu, care a trait 114 ani, iar bunicul a trait 89 de ani. (A murit de 40 ani). Imi cer scuze pentru acest pomelnic , dar am dorit sa aduc nişte argumente, sper, serioase!
Iată aici componente de război: vatale, scripeti, spata, sul cu urzeala pentru sarica pe el, tindeche, suveica si iepe. Tot materialul de lana care se vede este materialul necesar pentru bătaie si urzireala unei sarici la război.
In fotografie se vede si mana mea, tineam un pieptene si le aratam elevilor cum se pegateste caierul de lana pentru a se toarce firele pe care le vedeti pe sulul de pe masa si in cele 5 drugi , care se folosesc drept material pentru tesut sarica (acea piesă artizanala cu late mari). Drugile se folosesc pentru bataie, iar firele de pe sul se folosesc pentru urzeală.
Vedeti ce atenti si interesati sunt elevii mei????
Avem si putinei. Cand o sa veniti pe la mine o să bat smântâna si o să vă servesc cu mamaliga si unt proaspat... fără E-euri.
Sa nu-mi spuneti ca nu va este foame!!! Vedeti ce masa bogata v-am pregatit??
Acest manechin, confectionat de noi (de mine şi de elevii mei) poarta un costum din zona Argesului de nord, pe care mi l-a daruit bunica mea. Astazi bunica nu mai este, mi-au mai rămas, însă, amintirile.
DOINA - autor Mariana Dobrin
Tu doină – cântec lin, duios
Pui aripă de vis la dor,
Împaci iubitul mânios
Pe înserat, lângă izvor.
Ne cânţi în luncă ziua-ntreagă
Pe iarbă şi pe fân cosit,
Prin codrii cu păstori, pribeagă,
Ţi-e cântecul neobosit.
Şi seara lângă foc erai,
Curgeai din fluierul vrăjit
Şi lacrimile le ştergeai
De pe obrazul necăjit.
Când inima era rănită
De dor de casă, de părinţi,
Tu, doină, alergai grăbită,
Ştiai durerea să ne-alinţi.
Şi când vreunul dintre noi
În lumea celor drepţi se duce,
Te schimbi în lacrimă-şuvoi,
Boceşti căzută lângă cruce.
Nu poate nimeni să te uite,
Eşti moştenire sacră, veche,
Avem cărările-mpletite,
Noi suntem suflete – pereche.
Acesta este legănuţul despre care v-am vorbit mai sus. Am crescut leganata intr-un leagan adevarat, adica prins de tavan cu sfoara si belciuge. Cand eram copil o rugam pe bunica sa mi-l dea sa-mi legan papusa. Ea il folosea pentru păstrarea tevilor cu care tesea la razboi.
Eu -în costum national de Muscel, mostenit de la mama, iar mama il are de la bunica. Acest costum are peste 60 de ani. Fota este tesuta la război cu urzeala si bataie de bumbac rosu, iar motivele florale si geometrice sunt "alese" cu matase naturala cu firul rasucit. Ia este cusuta cu arnici pe panza naturala de casa , tesuta la razboi. Modelul este in relief , adica buclat- se numeste "cusatura pe gras".
ZESTREA - autor Mariana Dobrin
Frumoasă ie românească
Te-ating sfioasă-nfiorată,
Că eşti comoară stărmoşască,
Eşti giuvaer, eşti nestemată!
Te mângâi ca pe nişte moaşte
Căci spiritul străbun trăieşte
În pânza ce mă recunoaşte
Şi-atât de multe-mi povesteşte.
O Cosânzeană te-a urzit
În şezători, cântând de dor
Şi-ncetişor te-a limpezit
Cu apă-adusă în ulcior.
Ţi- a adunat un câmp de flori
Pe-altiţă, pe ciupag, pe poale,
Să străluceşti în sărbători
Cu borangicul fin şi moale.
Când te-o-mbrăca, să-i porţi noroc,
La horă-n sat când o ieşi,
S-o prindă badea de mijloc,
Şi mândră-n horă va păşi.
Când jocul straşnic se porneşte
Şi sare colbul sub picior,
Parfum de floare răspândeşte,
Feciorii să-i îmbeţi de dor!
Mireasma – leac bun pentru soartă
E-a florilor de busuioc
Şi Cosânzeana ce te poartă
În viaţă va avea noroc.
OUL - autor Mariana Dobrin
Atâtea minţi prealuminate
L-au definit în mii de feluri,
De mult, chiar din antichitate
I-au scris poeme şi rondeluri.
Un ou cuprinde lumea-ntreagă,
Tot Universul e-ntr-o coajă,
Misterul vieţii-n ou se-ascunde,
E-o epopee, e o vrajă!
Divină e menirea lui!
E ciclul vieţii, nemurirea,
Mesajul ancestralului,
Legenda, mitul, primenirea.
Spre bucurie şi-nchinare,
Încondeiat a fost de om,
Cu flori, iubire şi răbdare,
Cu linii, frunze de la pom.
În haina nouă oul poartă
Mesaje pline de-nţelesuri,
Sunt pentru privitor o hartă,
Un alfabet cu multe sensuri.
Biserica e semn creştin
Şi crucea tot creştină este,
Simboluri pentr-un neam latin
De la puterile celeste.
Cunoaşterea, eternitatea,
Purificarea, apa, timpul,
Gândirea, moartea, pietatea
Cu ele ou-şi umple chipul.
Se desenează linii fine
Orizontal sau vertical,
Garoafe, spice şi albine
Împodobesc un ou Pascal.
Şervetul, ia, steaua mare,
Ori brâul popii, grebla, plugul
Şi calea rătăcită-apare,
Lopata, şarpele şi rugul.
Un ou încondeiat transmite
Uimire, bucurii-mpăcare,
Smerenie – sunt stări ivite
Când vezi măiastra lui lucrare.
La Paşti un ou se dăruieşte,
E obicei înălţător,
Culoarea roşie-aminteşte
De jertfă şi Mântuitor.
Detaliu din camasa de ginere a bunicului : tesuta la razboi din panza de bumbac, motive geometrice din matase naturala umplute cu fir de janil (un fir aurit) la poale si incheiată cu broderie crosetata din matase.
Ie cusuta pe panză tesuta in casa, cu punctul numit "musca" pe slab, cu bumbac negru si colorat si incheiata cu broderie crosetata din bumbac.
Detaliu din ie pe marchizet- panza tesuta din borangic - este un material fin ca marama. Este decorata cu motive florale, iar materialul folosit este arniciul. Tunica din postav de casa si decoratiuni florale din arnici si janil.- zona Vâlcea de câmpie.
Detaliu din sort de Vâlcea de sud , vechi de peste 150 de ani.
Detaliu din sort de Vâlcea de nord- influente din portul sibian.
Macat (cuvertura de pat) tesut din lana , decoratiuni geometrice din lana si arnici. A fost tesut de mama cand eu aveam cam 7-8 ani. Tin bine minte pentru că am facut diverse incercari de manevrare a suveicii, vatalelor şi iţelor ( sigur, doar cand nu era mama pe aproape).
Şaua primului cal al bunicului.
HORA - autor Mariana Dobrin
Rotundă ... ca o pâine caldă,
Ca o coroană boreală,
Pe toţi în bucurii îi scaldă
Ea, hora tradiţională.
Se joacă hora pe la noi
Cum se juca şi de moşneni,
Doi paşi în faţă şi-napoi,
Întocmai ca la Cucuteni.
O horă e cu drag jucată,
Că cercul ei e o magie,
Ca sorele se-nvârte roată,
De-acolo prinde energie.
Relicva de la vechii daci
Arată-n horă şase fete,
Trei cercuri, puse-n mod dibaci,
Păstrează-a sacrului pecete.
Un cerc de bază, ce uneşte
Picioarele, el însemnează
Pământul ce ne ocroteşte
Şi rodu-i binecuvântează.
Iar forţa care generează
Fecunditate, dor de viaţă,
E cercul ce îmbrăţişează,
De talie semeţ se-agaţă.
Şi forţa spiritului şade
Pe cap, în cercul superior,
Zeiţa-mamă şi naiade
Veghează-n horă protector.
Se ştie - cea mai sacră horă,
Ce-adună mitul zeilor
În incantaţia sonoră -
E hora căluşarilor.
Sorturi din postav , cu broderie sparta, din zona Vâlcea de nord (mi le-a daruit şi lucrat mama soacra -Dumnezeu s-o odihneasca!) Ia este din marchizet si decorata cu matase naturala .
Un dispozitiv pentru măsurarea pământului este ca o ruletă.
Îmi ajut colega sa se incalte cu opincile pe care le-a adus din Vrancea. Ea sustine ca nu stie, asa ca i-am dat o mânaă de ajutot, mai ales ca aveam nişte curioşi de la TV pe langa noi. Au fost cam grabiti, n-au asteptat sa inchei operaţiunea si apoi sa faca fotografia.
CERAMICA DE COLECTIE
Avem si lampa veritabila!
O oala care are peste 200 de ani.
Cea mai veche piesă de ceramica din colectie, atestata de un specialist de la centrul de Conservare si Promovare a culturii Traditionale- Pitesti - D-l Constantinescu. Ceşcuţa este realizată manual si are peste 250 de ani. Acum intelegeti de ce-mi tremura mana cand o tin pentru fotografiere?
Aici sunt toti mosii si stramosii mei, in frumoase costume romanesti. Asa mergeau la sarbatoare, la hora si la Sfanta Slujba de Duminica, iar pe masa sunt talvuri pictate de mine (icoane). Ce poti sa mai faci cu un dovleac? Să-l pictezi!.
ULCIORUL – autor Mariana Dobrin
Olăritul este vechiul meşteşug,
Este sacră artă, cu puteri divine,
Har şi frumuseţe poartă din belşug,
Cu aceste daruri către mine vine.
Roata de olar e ca o magie,
Pusă în mişcare de un meşter care
S-a împărtăşit din mitologie
Şi cu lutul intră în armonizare.
Aliat îi este soarele şi focul,
Florile câmpiei, apa de izvor,
Mâna lui vânjoasă, ce cunoaşte jocul,
Face să răsară un frumos ulcior.
E ca o solie de la vechii daci,
Un răvaş cu slove încrustate-n lut,
Tălmăcirea slovei tu smerit s-o faci,
Cu iubire dusă pân’la absolut!
Activitate cu elevii in clasa- muzeu ( ore de dirigentie, literatura, desen, abilitati- lucru manual, concursuri). Aici desfasor activitatea in colaborare cu mai multe colege.
Iată una din sesiunile ştiintifice pe care le-am desfasurat in sala-muzeu cu profesori si elevi de la noi si din alte scoli. In sala sunt si ziaristi, oameni de cultura ai orasului, oaspeti de la televiziunile locale.
Bătrânul Gramofon! Să ştiţi, funcţionează!
Poate o sa va intrebati de ce am adus aici aceasta piesa? Este prima masina de scris a scolii si m-am gandit ca la un TARG DE VINTAGE poate face cativa ... admiratori. Am gasit-o prafuita si aruncata printr-o magazie, cand am facut curatenie .
-->
Comentarii
Maria, sunt incantata ca te-am avut oaspete in expozitia mea si ca te-ai simtit bine. Iti multumesc pt. cuvintele frumoase si complimentele aduse!
am intat in casa ta, nu mai stiu ce sa zic ca am ramas muta de fericire ... si m-am gatiiiit ...cu de toate de mi-am revigorat sufletul ...si inca ceva trebuie sa-ti spun (asta nu am cum sa uit niciodata)te admir ca esti atat de frumoasa, cu suflet cu tot!
Veronica, multumesc frumos pt. atentia si aprecierea acordata muzeului meu !
Laudabila aceasta initiativa si faci totul cu atata pasiune! Ai realizat un adevarat muzeu! Felicitari din toata inima! Mi-ar face o deosebita placere sa am vreodata ocazia sa vizitez aceasta expozitie! Inca odata, felicitari!
amintiri..dulci amintiri..minunat
Te rog sa ma scuzi, Camelia! Neaparat trebuie sa-ti dau un miel. Ha.ha,haaa!
Numele meu este CAMELIA,
Carmen C. , multumesc mult pt. vizita in expozitia mea si pt. apreciere!