Te văd cum pășești prin livada de toamnă
În rochie albă cu zâmbetul pe buze...
Treci printre ramuri purtând coş cu poamă
Iar în plete coroniță de aur, din frunze.
De parcă ești un înger, atât de frumoasă,
Te-apropii de mine și dulce-îmi vorbești:
«Ia, gustă din poamă, e cea mai gustoasă
Și zi-mi te rog sincer, că mă iubești. »
Iar după aceea mi-ai dat o guriță
Și dintr-o dată ai dispărut…
Dar simt ceva dulce... e o bobiță!
Ce mi-ai lăsat s-o gust, pe furiş - prin sărut…
Și sar din pat: « unde ești, vreau cu tine!»
Simt cum se zbate inima în piept…
Vai! E doar vis! Dulce dormi lângă mine,
Încep să-mi revin... să mă deștept!
Nu pot să adorm, stau cu gândul la toamnă…
Parcă am fost numai ce… în paradis.
Simt și acum gustul dulce de poamă,
Chiar de a fost pur și simplu... un vis!
-->
Comentarii
Mulțumesc, domnule Constantin!
păi tocmai de aia le-m pus, Petru! Să te provoc!
Ioane! După pozele postate de tine... oare îmi mai este a sonete?
Petru, eu te aştept şi cu încercări de sonete - avem concurs - MINICONCURS SONETE.
Mulțumesc tuturor!!!
Mulțumesc, dragă Nicoleta!
"a fost pur și simplu... un vis!"
Frumoase imagini, Ioane!
Mulțumesc din suflet!
Petru, Petru... nu-i cam devreme pentru a visa la toamnă? Suntem încă în luna lui Cuptor!
Mulțumesc, Dorinel!
-
1
-
2
de 2 Următor →