Înfăşurată-n visul nopţii,
croşetat cu fir din şoapte,
nu-nţelegeam cum, zorii
au mai deşirat o noapte.
Chiar şi Luna e complice,
altă noapte albă-n gene,
dar n-a vrut ca să abdice,
până n-a venit Moş Ene.
În fereastră stă la pândă,
noua dimineaţă din gerar,
iar noaptea este flămândă,
fiindcă-i iarnă-n calendar.
În zori visul s-a destrămat
şi Luna s-a dus la culcare,
la noapte va fi iar croşetat
din alt fir, dar verde culoare.
26 Ianuarie 2017 - MIT

Comentarii
Va multumesc tuturor, pentru popas, semn de apreciere si comentarii!
Un vis recitit cu drag.