Așa e, mamă, că voi n-ați fost săraci?
Hei, recunoaște tu, când erați nouă frați
Doar masa era mică iar mămăliga un soare
Era, cât roata carului și ajungea la fiecare.
Hai, spune, podul casei neîncăpător era?
Pocnea de nuci; la grindă menta vă zâmbea.
Ce să mai zic de perjele uscate, afumate...
Așa-i că nu ați fost săraci și ați avut de toate?
Pe lângă gard, îți amintești în glugile-aurii,
Era o forfoteală de mâțe, de șoareci argintii
Și-aveau știuleții atâta aur în milioane boabe...
Nici voi, nici vrăbiile, nu ați murit de foame.
Așa e mamă, eu știu, voi nu ați fost săraci;
Iar Dumnezeu pândea pe-ascuns cum faci
Pe plita încinsă câte un morman de turte.
Și îngerii înnoptau sătui pe lângă voi în curte.
Să nu mai spună nimeni că voi ați fost săraci.
La colțul prispei se îmbrânceau bujori și maci,
Ghemul de sfoară nu scădea și atât ulei era
Că nu s-a stins de la icoană vreodată candela.
-->
Comentarii
Mulțumiri alese, dragilor mei, Anișoara Iordache, CIOBOTARIU MARIA, Mihai Stefan Arsene!
Un medicament pentru suflet.