voivodul limbii române
(la a 164-a aniversare de la naștere)
la mijloc de iarnă grea,
prunc frumos ne-a fost ca dar,
să se nască din genuni,
printre chinuri și amar.
s-a născut din neființă
magul nostru cel pribeag,
voivodul limbii române,
să ne -ntâmpine cu drag.
cum îl știm cu ochi păgâni,
plini de-amar și suferinți,
el ne vine din bătrâni,
din părinții de părinți.
are chipul lui Orpheu
și în frunte steme poartă,
ca un vechi arhiereu
i-a croit limbii o soartă.
a trăit cu-atâta dor,
singur el tăindu-și cale,
ca o apă de izvor
curgând limpede la vale.
ne deschide cartea sfântă
ce-a-nflorit din viul grai,
iar cuvântul lui ne-ncântă
cu tot raiul de pe plai.
româneasca noastră fire,
s-a născut dintr-un izvor:
Eminescu e iubire,
e și cântec, e și dor...
luni, 16 decembrie 2013
-->
Comentarii
Minunate versuri!