09. (poezie, poem)
~ ciclu Dincolo de toamne ~
Memorii în versuri lungi despre iubire, pierdere şi singurătate #9
Motto: „Când firele de păr se țes în alb, privirea nu mai caută drumul de sub picioare, ci cerul care ne-a îngăduit o vreme.” (Anonim)
Capitolul III: Maturitatea (Apogeul și pierderea)
Arşiţa de la amiază
muncii, carierei și luptei zilnice cu rutina
Alergam prin arșița oarbă a zilelor de vară,
Trăgând la jugul muncii din zori și până-n seară,
Credeam că datoria e tot ce am de dat,
Iar timpul, ca o umbră, pe lângă noi a trecut-o curat.
Voi mai simți și mâine oboseala din oase,
Ce o aduceam trudit în camerele retrase,
Maturitatea plină m-a prins într-o verigă,
În care doar datoria mereu la noi strigă.
Purtam serviete grele și gânduri de hârtie,
Uitând că viața curge și n-o să mai învie;
Acum, septuagenar, în ceasul de tăcere,
Privesc la acele lupte ca la o scurtă părere.
O, universul știe cât m-am luptat cu valul,
Să nu-mi lipsească pâinea, să pot atinge malul,
Soția mă va aștepta cu masa pusă-n prag,
Iar eu îi voi zâmbi cu chipul meu cel drag.
Am dat atunci tot suflul pe altarul de argint,
Căutând o siguranță pe care o simt cum o mint;
O amiază lungă a fost viața mea de ieri,
Iar azi, pensionar, mă pierd prin mii de nicăieri.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii