hei
mai lasă-mă în cinstea mea de prunc nealăptat
nu-mi tranşa carnea iluziilor cu nonşalanţă
aruncă-mă pe malul celălalt
nici în măr nu mă mai pot privi
îmi cunosc scorojitul tipar
şi nu am pretenţii de regină
omule
legătura dintre înţeles
şi ciripit este în verso
în ascuţite paloşe
mă păsăresc
dând din aripi ca un pescăruş
pe cȃnd orbecăiala ta mă spulberă
îndesându-mă în certitudinea leşului
sunt o stâncă pustie de vârsta primului nobab
de mine s-a împiedicat cenuşa faraonului sneferu
hei
de ce această maladie incurabilă
animalul de mine este liber
în zbor monoton
tămăduitoarea-mi făclie microscopică
e prinsă în coroana ta de rege al părerilor greşite
hei omule
spărgător al unităţilor de cer
nu mă recunoşti
de pe strada independenţei
sunt vaietul unui coş de gunoi
azima pustietăţii
pe ecranul unui început gol-goluţ
şi vreau să cip-cirip
ca un nimeni perfect
-->
Comentarii