Un final de Decembrie 2024 petrecut cu bucuria retrăirii sărbătorii Crăciunului ( Nașterea Domnului ) și cu speranțele puse în evoluții pozitive ( personale și generale ) în Noul An, dorindu-mi o renaștere planetară, și un debut de An Nou 2025 dominat de euforia generală și de temperaturi nesperat de îngăduitoare… Sărbătorile de iarnă au fost atât de așteptate peste tot pe mapamond, iar majoritatea orașelor și satelor din lumea civilizată s-a pregătit exemplar pentru a reda spiritul Crăciunului și pentru a menține păstrarea unor tradiții, de multe ori cu mijloacele tehnologice moderne. Am stat majoritar la domiciliu, încercând să fiu cât mai conectat cu lumea exterioară, să fiu cât mai informat, dar muncind în același timp în multiple feluri: fie în grădină prin efectuarea unor sarcini neterminate în toamnă sau prin strângerea tuturor frunzelor care s-au încăpățânat să stea agățate în pomii fructiferi până în ultima lună a anului, fie prin parcurgerea și rescrierea unor texte proprii sau prin lecturarea/relecturarea unor cărți… Evident, am contribuit în bucătărie la prepararea cozonacilor și a bucatelor pentru zilele de maximă importanță spirituală și religioasă…
Un eveniment moderat de istorici universitari orădeni a propus, în aula magna orădeană, reanalizarea mitului lui Dracula și rememorarea faptelor domnitorului muntean Vlad Țepeș prin prezența celei mai importante și abilitate opinii la nivel mondial. Matei Cazacu este un specialist în epoca fostului domnitor muntean și a studiat mult, atât în țară, cât și în străinătate, carismaticul profil al celui căruia circumstanțele istorice, cu totul speciale, i-au creionat ulterior nemeritată faimă trimisă până înspre demonizare. Aș mai menționa și destinul atât de tragic al lui Vlad Țepeș. E de domeniul evidenței că frica sașilor transilvăneni și cea a locuitorilor din spațiul subcarpatic a avut ca fundament determinarea domnitorului muntean de a-și consolida fragila domnie și de a nu putea fi perceput ca un domnitor de paie și vremelnic… Vremurile tulburi necesitau o mână forte și neșovăielnică. Nepotul lui Mircea cel Bătrân se confrunta cu luptele interne purtate chiar de unele dintre rudele sale, oscilația între marile puteri ale vremii aflate în apropriere ( Imperiul Otoman și Regatul Ungariei, reprezentat merituos de Iancu de Hunedoara și de Matei Corvin ) și ambițiile proprii de a obține independența țării și un renume euro-asiatic pentru sine. Dacă trăsăturile sale sangvinice de caracter, duse la extrem de mărturiile istorice oarecum exagerate, sunt evidențiate încă din timpul vieții, am putea spune că și legenda domnitorului muntean își are izvorul tot de atunci, dar a fost amplificată, inițial oralicește, încă din secolele XV-XVIII, și apoi a pătruns literatura universală prin creațiile romanești ale unor autori moderni, romantici ( Bram Stoker, Jules Verne ), iar ulterior în cinematografia americană care a expandat la maximul mitul lui Dracula, trimițând totul către demonic și vampirism… Într-un act de originalitate, dar având la bază o inexactitate de ordin geografic, Dracula a fost asociat de cinematografia contemporană americană cu Transilvania și astfel tinerii și cinefilii de pe mapamond asociază numele de Transilvania cu manifestările horror, cu vampirismul și cu spiritismul… Specialistul în domeniu și-a prezentat punctele de vedere și a acceptat întrebările auditoriului. La final, am reușit să conversez preț de un minut cu dumnealui. Sunt convins că discutăm despre o figură tragică a evului mediu mioritic și de un mit adus în contemporaneitate prin intermediul mijloacelor moderne de promovare cu importante elemente mistice, științifico-fantastice care fascinează cinefilii… Și pentru a conchide, glumind bineînțeles, dacă vedeți că i-a crescut cuiva dințișori de lapte sau vreunui adult caninii, aveți grijă să nu fiți sedus/ă…
La doar câteva zile distanță, în aceeași urbe străbătută de Crișul Repede, care a fost gătită spectaculos și plăcut de sărbătorile de iarnă și pentru noul an, a avut loc o lansare de carte la Librăria Humanitas… Ana Blandiana, recent premiată în țara Asturiilor, a lansat un volum de poeme intitulat ” Se face liniște în mine” în dialog cu autorul și criticul literar bihorean Dan-Liviu Boeriu… Cred eu că, una dintre marile doamne ale disidenței românești mai are ceva de spus atât în plan liric, cât și în plan social. Aflată la o vârstă respectabilă acum, Ana Blandiana ( Otilia Rusan Coman ) pare a deține o aură benefică și misterioasă, are o prospețime fizică și atitudinală surprinzătoare pentru un octogenar, dar sunt observabile și momente când pare a fi bântuită și dezorientată, uluită de direcțiile aberante pe care le ia evoluțiile social-culturale, politico- economice și civico-democratice atât în România, cât și în întreaga lume… Observația proprie, menționată și anterior, care se pare că l-a ”trăznit” inițial pe un biet țăran transilvănean, atribuită lui, dar atât de des pomenită, se aplică perfect: ” Comunismu n-o muritu/ Numa un pic s-o hodinitu” ! Fără poem chiar și cântecul/muzica ar fi mult mai sărac/ă și întreaga lume ar fi mult mai ursuză… Mi-a plăcut un pic mai mult poemul Barcă care evidențiază neputința omului simplu și implacabila lui aglutinare în amplele fenomene mondiale contemporane: ” Să nu faci nimic/ să lași timpul să treacă/ cum trece un râu/ pe care ești barcă/ purtată de el/ mereu în aval/ între malul acesta/ și celălalt mal/ ca între ziduri/ de închisoare/ din care se iese/ numai în mare/ ca într-o moarte/ atât de frumoasă/ încât devine/ acasă”… Și de asemenea, aș mai evidenția un vers care surprinde eterna rutină, mecanică și condiționantă: ” Același soare/ răsărit și apus/ cu capul în jos/ cu capul în sus” … Ne rămâne astfel să ne lecuim fiecare cum putem propria neîmplinire și nefericire, mângâiați doar de constatarea corului din Oedip Rege ( de Sofocle ): ” Vai, generații de muritori !/ Eu azi vă socot/ deopotrivă cu nimicul…/ Cine-a fost vreodată în stare/ să-și ducă până la capăt fericirea?/ Ea dăinuie cât să pară/ C-a fost astfel trăită, și-ndată asfințește…” ( Stasimonul IV, strofa I ).
O invitație mărinimoasă lansată de șahiști orădeni din dorința de a marca finalul de an, m-a convins că trebuie să particip. Orădeni, câțiva clujeni și timișoreni, am jucat un șah rapid în cadrul memorialului Carțiș, fiul personalității bihorene fiind amfitrionul evenimentului. Am și conversat puțin și, fapt pentru care adresez mulțumiri, am fost găzduiți și serviți cu un prânz la restaurant/hotel Allegria din Băile 1 Mai. Revederea a fost emoționantă chiar dacă am constatat cu toții că ne-a mai cernit un pic pe toți încă un an. Optimismul a fost la cote înalte la toți, iar rezultatul meu a fost așa și așa, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Se putea și mai bine, deoarece două remize și două înfrângeri puteau avea un rezultat favorabil mie… În fine, mai trebuie să menționez că la 4 ianuarie 2025 Federația Română de Șah sărbătorește centenarul – 100 de ani de șah românesc, fabulos nu?! Așadar, La Mulți Aaani, FRȘ !, inspirație și concentrare specială și luminată tuturor, Să fie ȘAH … ! La jocul de șah, cea mai interesantă mi se pare condiția pionului: nu poate da înapoi niciodată, nici măcar cu prețul altei mutări, dar, providențial…, poate Deveni ( după caz, dorința jucătorului, o piesă mare, în special regină )… În secolul Luminilor ( XVIII ), un campion mondial neoficial de origine franceză ( François-André Danican Philidor ) spunea: ” Pionii sunt sufletul jocului de șah”…
În plan național, intrarea României în spațiul Schengen terestru este alături de intrarea în NATO și UE, o sfântă treime ( lumească ) care mi-a fost dat să o trăiesc ! Un moment istoric pe care nu cred că îl conștientizăm și pe care nu știu dacă îl vom aprecia la justa valoare, simbolică și faptică… Ar trebui să mulțumim austriecilor, olandezilor că nu și-au călcat șireturile din nou și că ne-au sprijinit pentru a nu cădea încă o dată pradă frustrărilor. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi reprezentat o nouă amânare în plan politic în contextul actual parlamentar și prezidențial atât de sulfuros și deci destul de instabil… Meritul, evident, nu e al nimănui din țară, nu?! Așadar, Hello and Welcome, Herr Schengen ! Sperăm să facem lucruri bune și mărețe împreună… Să dăm glas astfel bucuriei pentru această realizare notabilă și să simțim precum în versurile lui Hesiod din Teogonia: ” Cântecul să ni-l începem cu heliconidele muze/ Stăpânitoarele multelui sfânt și înalt, Heliconul,/ Ce dănțuiesc ocolind cu piciorul lor gingaș fântâna/ Întunecată și-altarul Cronidului atotputernic;/ După ce fragedul trup și-au scăldat împreună-n Permesus/ În Hipocrene sau Olmeius, râul cu ape divine,/ Fac să răsune a muntelui creste de coruri frumoase/ Pline de vrajă, în vreme ce vesele saltă în hore”. Peste hotare, războiul din est nu are deocamdată soluții și trimite zilnic oameni la moarte, nefericește populația, produce pagube materiale imense. În Orientul Mijlociu situația este la fel de complicată, la ițele încurcate adăugându-se incertitudinile din Siria unde fostul președinte a fost înlăturat…
Aș dori să închei cu un haiku personal:
a plouat tare,
apoi a stat; curcubeul
cocoțat la cer…
Vă doresc un An Nou 2025 prosper, plin de inspirație și sănătate, o lună Ianuarie 2025 liniștită, cu pace în suflet și cu lumină … !
-->
Comentarii