cu zâmbetul pe care-l poate avea o statuie
priveşte dintr-un unghi
piaţa mare în fiecare zi.
Cu mândria lăsată la vedere
într-o înmugurire a crudului rămuros
înşală aparenţa într-o tăcere a umbrelor
risipind zvonuri plutitoare,
de curgerea timpului face spirale îndrăzneţe.
Sfera de sticlă se rostogoleşte,
lumina-n ea face miraje
în paşi fugari pe buzele sărutului
cu hotarele marcate cu linii subţiri.

Comentarii