zarea cu plopi
zarea cu plopi îmi cade pe gene,
pe muchia lor duc norii amurgului,
luceferii sună pe pântec de cer,
aer de platină cade-mprejur,
e timpul furilor
când luna dă foc pădurilor,
rândunelele zoresc patima zborului,
bat căutările-n vârful norului.
fântâna se culcă pe cumpeni de vis,
cu apa în cercuri, cu cerul închis,
timpul se-nfăşoară-n cuvinte
care ne dor şi timpul ne minte
cu silabe dincolo de moarte
căzând peste dealuri bezmetic,
cum cade un fulger pe-o carte.
lasă-te, iubito, pe umărul meu,
să culegem de pe cer stelele,
aurul inimilor ce ni-s averile;
culorile tale, umbrele, genele,
îmi înverzesc poienele
şi-mi însoresc viaţa de –apoi
când ne plimbam fericiţi amândoi..
marţi, 26 iulie 2016
-->
Comentarii