Cu pași desculți îmi plimb durerea pe nisip
Când marea spumegă învolburată
Un fâlfâit de pescăruși aud deodată
Și-un val mă-mpinge și încep să țip.
Un vânt năprasnic șuieră pe dată
Lăsând totul în urmă fără chip
Izbindu-mă de-o stâncă,- aud, cirip -
O pasăre privindu-mă însângerată.
Cântându-mi în ureche, de-ndată mă ridic
Și-ncep să urc într-un apus cromatic,
Lăsând durerile în depărtare,
Pe piatră să-mi crestez doar fericirea
Văzând spre înălțimi clipind iubirea
Șoptindu-mi că durerea zace-n mare.
Cornelia Mazilu
Foto: internet
Robert Hagan, Australia
-->
Comentarii
Mulțumesc cu inima, Lenuș! Mulțumesc mult, draga mea.
Frumos Cornelia. Cu drag!