Zbor zvelt de fum

Greu se chinuie să-mi crească o aripă îngerească.
Doamne, frică mi-e, de cad în bucăți o să mă sparg;
Printre frunze de trifoi, s-a sfârșit norocu-n doi.
Ca la pașii cei dintâi zarea-mi tremură-n călcâi,
Iar ce ieri creștea firește astăzi tot mai mult descrește.
Și-o să zbor zvelt fum din horn, căci am fost odată pom
În ograda mamei mele, și-o să hoinăresc prin stele...
Când voi părăsi pământul o să-ngenuncheze vântul;
Primul o să-mi iasă-n cale să vuiască-amar a jale.
Încâlcit printre scaieți greu mi-o șterge lacrimi reci;
Ochii să-i aibă la el, umezi, blânzi, de mielușel,
Când mi-o săruta obrazul, drept, întins țină grumazul.
Tăvălinduse-n țărână pân’ la cea din urmă brumă
O să-i cadă capu-n palmă sub oftat de tristă toamnă.
Blând mă-ndemne în final să încalec pe-un nor cal
Credincios și îmblânzit cu-n snop de vise hrănit.
În costum alb, la cravată, plângă cireșul la poartă,

Nu mi-ar fi de o măsură maiestuoasa lui statură,
Iară mărul de la stradă ningă-mă floare zăpadă
Pe la-ncheieturi, pe piept, cu petale de un deșt.
Dii, să spun calului fum, lasă-mi ăl nărav pe drum
Printre stele de pepită, pietricele sub copită!
Lasă-n urmă sperietura să n-aud tropăitura,
Nod în gât, negre mărgele, flutură spaimele mele.
Rămân greierii din mine ca să cânte mult și bine
Din vioare, mandoline, cântece printre sulfine,
Pentr-un munte cu furnici ce nu știu ce-s alea frici.

Veronica Șerban

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->