idei înaripate
în piața centrală
a gândului.
și-mi fug vesel
liniștea calmă
își lasă miere
pe degete subțiri.
și le ling prelung
muzica
e adiere de poem
în cioc de mierlă.
și cânt tare
muntele sânului
are doar un vârf
și-i curg izvoare albe.
de dor înmiresmat
nebunia sublimă
e aparținere de eu
cu brațe aprinse.
la tălpile TALE
poeme scriu
în iamb sau metric
de picior de pahar.
plin de adevăr
cine e părinte
de vânt,
oare zburătăcirea
de creieri?
13 05 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
Imbratisez cu mare drag!!!
Zburătăcim în viaţă, până când ne agăţăm de ea sau dacă vrea Domnul, se agaţă viaţa de noi. Superb poem, Ştefan.