ZBURĂTĂCESC

idei înaripate

în piața centrală

a gândului.

și-mi fug vesel

 

liniștea calmă

își lasă miere

pe degete subțiri.

și le ling prelung

 

muzica

e adiere de poem

în cioc de mierlă.

și cânt tare

 

muntele sânului

are doar un vârf

și-i curg izvoare albe.

de dor înmiresmat

 

nebunia sublimă

e aparținere de eu

cu brațe aprinse.

la tălpile TALE

 

poeme scriu

în iamb sau metric

de picior de pahar.

plin de adevăr

 

cine e părinte

de vânt,

oare zburătăcirea

de creieri?

 

13 05 2012

Ștefan Oană

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Imbratisez cu mare drag!!!Smile.gif

  • Zburătăcim în viaţă, până când ne agăţăm de ea sau dacă vrea Domnul, se agaţă viaţa de noi. Superb poem, Ştefan. 41.gif

Acest răspuns a fost șters.
-->