idei înaripate
în piața centrală
a gândului.
și-mi fug vesel
liniștea calmă
își lasă miere
pe degete subțiri.
și le ling prelung
muzica
e adiere de poem
în cioc de mierlă.
și cânt tare
muntele sânului
are doar un vârf
și-i curg izvoare albe.
de dor înmiresmat
nebunia sublimă
e aparținere de eu
cu brațe aprinse.
la tălpile TALE
poeme scriu
în iamb sau metric
de picior de pahar.
plin de adevăr
cine e părinte
de vânt,
oare zburătăcirea
de creieri?
13 05 2012
Ștefan Oană
Comentarii
Imbratisez cu mare drag!!!
Zburătăcim în viaţă, până când ne agăţăm de ea sau dacă vrea Domnul, se agaţă viaţa de noi. Superb poem, Ştefan.