Răzvrătitul este bărbatul acela care nu trăieşte ca un robot, condiţionat de trecut. Religia, societatea, cultura – orice aparţine zilei de ieri – nu mai interferează în modul lui de viaţă.Viaţa lui nu e decisă de nimeni, doar de propria inteligenţă. Parfumul vieţii sale este acela al libertăţii. Nu numai că trăieşte în libertate, dar permite şi celorlalţi să trăiască în libertate. Nu permite amestecul nimănui în viaţa sa, dar nici nu se amestecă în viaţa altora. Pentru el viaţa este sfântă, libertatea este valoarea ultimă şi este în stare să sacrifice orice pentru ea: respectabilitate, statut social...
Pentru el libertatea este ceea ce Dumnezeu a fost pentru credincioşi în trecut. Libertatea este Dumnezeul său.
Răzvrătitul este acela care trăieşte în acord cu lumina sa proprie.Răzvrătitul este omul contemporan.Gloatele nu sunt contemporane. Răzvrătitul îşi ia viaţa în propriile mâini. Nu se teme de singurătate. Dimpotrivă, îi place să fie singur şi consideră singurătatea ca pe o comoară preţioasă. Mulţimea oferă siguranţă, securitate, dar cu preţul sufletului său. Te înrobeşte. Îţi dă indicaţii despre cum să trăieşti: ce să faci, ce să nu faci. Toate religiile sunt primitive, imature şi ele îţi modelează viaţa. E firesc ca lumea să fie plină de suferinţă: nu ţi se îngăduie să fii tu însuţi. Fiecare cultură vrea să te transforme într-o copie, niciodată în original.Răzvrătitul este acela care trăieşte conform luminii sale, inteligenţei sale. Îşi creează drumul în timp ce merge pe el, nu urmează nici o mulţime. Viaţa lui e periculoasă, dar ce nu e periculos nu merită trăit. El acceptă provocarea necunoscutului. Nu se întâlneşte cu un necunoscut previzibil, pregătit de trecut. Acest lucru dă naştere tuturor angoaselor umanităţii. Trecutul te formează, dar viitorul nu va fi niciodată aşa cum se vedea el din trecut. Ziua de ieri nu va fi niciodată ziua de mâine....Răzvrătitul spune “adio” trecutului.
Procesul este permanent: a fi răzvrătit înseamnă să fii mereu răzvrătit. Fiecare moment, fiecare zi devine trecut. Prin urmare, răzvrătitul are de învăţat o nouă artă: arta de a fi liber în fiecare moment care vine.
Răzvrătitul se află într-un continuu proces de revoltă. În asta constă deosebirea dintre răzvrătit şi revoluţionar.Revoluţionarul este condiţionat de trecut. Nu de Iisus sau Buddha, ci de Marx, Mao zendung, Stalin, Hitler, Mussolini...Revoluţionarul are şi el “biblia” lui : „Capitalul”, ţara sfântă – Uniunea Sovietică, Mecca lui – Kremlinul… Ca şi alte persoane religioase, el nu trăieşte în acord cu propria conştiinţă, ci după nişte reguli create de alţii. Revoluţionarul este de fapt un reacţionar. El se ridică împotriva unor norme, dar susţine altele. Este împotriva unei culturi, dar e gata să adopte o alta. Nu face altceva decât să se mute dintr-o închisoare în alta – de la creştinism la comunism, de la o religie la alta.
Răzvrătitul se rupe de trecut şi nu permite acestuia să-l domine. Acţiunea lui este constantă, continuă. Viaţa răzvrătitului e ca o flacără arzând. El este proaspăt şi tânăr până la ultima suflare. El nu va reacţiona în nici o situaţie după vreo experienţă trecută, ci va răspunde aşa cum îi dictează conştiinţa în acel moment.
Pe dinafară pare că eşti liber, dar înăuntrul tău religiile ţi-au impus norme de conştiinţă care te domină. Răzvrătitul aruncă trecutul şi îşi trăieşte viaţa după doinţa sa, în felul său.
Răzvrătitul îi respectă pe cei din jur, respectă viaţa, se pleacă în faţa a tot ce înfloreşte, creşte, respiră. El nu se socoteşte mai presus de ceilalţi, nu se consideră “mai sfânt” decât ei, e doar un om între oameni. Poate pretinde un singur lucru : el este mai curajos decât tine. Nu te poate salva, numai tu, curajul tău o poate face. Nu te poate conduce. Numai tu poţi, cu îndrăzneala ta, să te duci spre împlinirea propriei vieţi.Răzvrătirea e un mod de viaţă. Dacă trăieşti în acord cu tine poţi rătăci de mii de ori, poţi cădea, dar cu fiecare cădere şi rătăcire vei fi mai înţelept, mai inteligent, mai atent, mai uman. Nu există alt mod de a învăţa decât din greşeli. Dar să nu faci mereu aceleaşi greşeli.
Trebuie să te eliberezi de biserici, temple, moschei, sinagogi. Trebuie să fii tu însuţi şi să accepţi provocările, oriunde te-ar duce ele. Tu îţi eşti călăuză şi maestru.
Există o asociere care de fapt ascunde o înţelegere greşită a lucrurilor, şi anume că a fi nonconformist înseamnă să fi răzvrătit. Nonconformistul este şi el un reacţionar. Actele lui sunt rezultatul mâniei, al violenţei, al orgoliului. Nu vin din conştiinţă. Deşi este împotriva societăţii, acest lucru nu înseamnă neapărat că are şi dreptate. A te plimba de la o extremă la alta nu înseamnă altceva decât a merge din greşeală în greşeală.Nonconformistul este întotdeauna la mâna societăţiişi a ordinii stabilite. Dacă cei din jur sunt suficient de isteţi şi de şmecheri, se vor putea folosi cu uşurinţă de el.
În schimb, societatea nu se poate folosi de un răzvrătit, pentru că acesta nu reacţionează la provocările societăţii. El are o viziune asupra viitorului, asupra omului nou, asupra unei noi omeniri. El lucrează la crearea acestui vis, la transformare lui în realitate. Dacă este împotriva societăţii, o face pentru că aceasta constituie un obstacol în calea visului său. Răzvrătitul nu se concentrează asupra ordinii stabilite, ci asupra unui viitor necunoscut, a unui viitor posibil. Acţiunile sale au la bază libertatea, viziunile şi visele lui. Conştiinţa sa decide calea de urmat.
Răzvrătitul este omul nou Zorba-Buddha.
Omenirea a trăit fie în realitatea sufletului şi iluzoriul materiei, fie în realitatea materiei şi iluzoriul sufletului. Omul este un amalgam între cele două. Nu e numai spirit, numai conştiinţă, aşa cum nu e numai materie. El este armonia dintre materie şi conştiinţă.
În trecut, omul nu a fost acceptat ca un întreg. Asta a adus nefericire, angoasă, întuneric, o noapte care a durat mii de ani, o noapte care pare a nu se mai sfârşi. Dacă asculţi corpul, te condamni; dacă nu îl asculţi, vei suferi – de foame, de sete, de sărăcie. Dacă asculţi numai conştiinţa, evoluţia ta va fi fragmentată, corpul se va chirci şi îţi vei pierde echilibrul. Echilibrul îţi dă sănătate, unitate, bucurie, cântec, dans.
În Occident s-a ales corpul, şi omul a devenit complet surd la realitatea conştiinţei. Rezultatul: ştiinţa foarte dezvoltată, tehnologii, o societate bogată în lucruri lumeşti. În mijlocul acestei abundenţe, omul e sărac, fără suflet, e pierdut – nu ştie cine este, de ce există, are senzaţia că este rodul unui accident, un monstru apărut în natură. Dacă împreună cu bogăţia materială nu evoluează conştiinţa, corpul –materia - va fi greu, iar sufletul va fi prea uşor.Vei fi îngreunat de propriile invenţii şi descoperiri. În loc să-ţi creeze o viaţă frumoasă, au creat una care nu merită trăită.
Orientul a ales conştiinţa şi a condamnat materia şi tot ce este legat de ea, inclusiv corpul, ca fiind iluzii, miraje ale deşertului, apariţii ireale. Orientul i-a creat pe Buddha, Mahavira, Patanjali, Kabir etc. – un lung şir de oameni având conştiinţe înalte. A mai creat însă milioane de săraci, înfometaţi, care mor ca nişte câini, fără hrană, fără apă de băut, fără haine şi adăpost deasupra capului.
Occidentul şi-a pierdut sufletul, interiorul. Înconjurat de lucruri lipsite de sens, fricos, plictisit, nu se mai regăseşte pe sine.Tot progresul nu înseamnă nimic – casa este plină cu de toate, dar stăpânul lipseşte. Aici, în Orient, stăpânul tăieşte, însă casa e pustie. E greu să te bucuri cu burta mereu goală, bolnav fiind, cu moartea în preajmă – e imposibil să meditezi. Aşa că toţi am pierdut.Toţi sfinţii şi filozofii, materialiştii şi idealiştii, sunt responsabili pentru această uriaşă crimă asupra omenirii.
Zorba-Buddha este omul cel nou, răzvrătitul.
Răzvrătirea lui constă în distrugerea schizofreniei omeneşti, a divizării, în distrugerea spiritului care se împotriveşte materiei şi a materiei care se împotriveşte spiritului. Este un manifest care afirmă că trupul şi sufletul sunt împreună, că existenţa e plină de spiritualitate, că şi munţii sunt vii, că şi copacii au sensibilitate, că existenţa însăşi cuprinde ambele aspecte, sau, poate, e vorba despre o singură formă de energie care se exprimă în cele două feluri: materie şi conştiinţă. Omul nou, Zorba-Buddha se simte acasă la el oriunde în lume.
Fii un Zorba, dar nu te opri aici! Îndreaptă-te spre Buddha! Zorba e o jumătate, Budda este cealaltă.
Zorba e orb – nu vede, dar poate să danseze, să cânte, să se bucure. Buddha poate vedea, dar atât. El este doar ochi, claritate, percepţie, dar nu poate dansa, nu poate cânta, nu se poate bucura.
Întâlnirea lui Zorba cu Buddha poate salva întreaga omenire. Buddha aduce conştiinţa, claritatea, ochii care văd cele nevăzute... Zorba adaugă întreaga sa fiinţă la viziunea lui Buddha şi nu-i îngăduie să fie searbădă, ci o transformă într-un mod de viaţă care înseamnă dans, cântec, extaz.
Adaptat după Cartea despre bărbaţi / Osho, Ed. Mix, 2001
-->
Comentarii
Materialul asta mi s-a parut interesant de postat si foate real,am intalnit "razvratiti",rar ce-i drept,care erau crezuti nebuni,marginalizati,dar eu stiu sa fac deosebirea dintr-un razvratit care a inteles spiritualitatea,din cauza religiilor impuse multi oameni si-au pierdut sufletul,culmea e ca se bat cu pumnul in piept chipurile vrand sa demonstreze credinta lor...la ora actuala traim toti o mare minciuna,faptele vb de la sine!