ZVON DE IARNĂ
Vântul se-nfășoară printre crengile ude,
Bocetul desfrunzirii, de mult, a amuțit,
Ploaia primenește ramurile, reci, nude
Pregătindu-le pentru sezonul încărunțit.
Câteva frunze sfârtecate foșnesc timide,
Iar frământarea vântului zvonește ninsori,
Ramurile înveșmântate vor fi mai rigide
Și vârfurile ascuțite cad victime, deseori.
Chiar dacă, soarele, uneori, mai surâde,
Norii,-n genunchi, cern din burduful greoi,
Coroanele se vor preschimba-n hlamide
Împodobind copacii rămași cu umerii goi.
Se zvârcolesc prin aer miresmele hibride,
Cât de curând, iarna-și va pune marama,
Vântul va zdrențui zăpezile, moi, candide,
E anotimpul când își arată colții și arama.
9 Noiembrie 2018 - MIT
-->
Comentarii
Versuri excepționale...Felicitări!