Blog

O fulgerare arzând străbate geana zării

Ş-un nor ce-apasă pleoapa de-odată cerne ploi,

Pe rana de suspine din şoapta disperării

Când munţii depărtării se-aşează între noi.

Cu furie crescândă un tunet se ridică,

Ţipându-şi apriga durere către cer,
Revendic

ce ne facem noi, poete

prin ochi ne curg imagini desuete,

sublime bâlbâieli, abstracte alfe,

dar ce ne facem noi, poete,

când vom ajunge slugi la calfe?

ne amăgim cu coapse pure,

ca paznicii la vechi tenebre,

trecând prin clipele obscure,

bolnavi de viață,

Dimineaţa îţi va deschide orizontul convex
cât trecerea printr-un arc de triumf
cu mândria purtată pe umeri.

Străzile vor defila sub semnul de steag,
se va mărşălui prin ele viteaz
în pas cadenţat.

Inima o vom înălţa în pieptul sever
ca o bombă cu ceas

 Astăzi am pierdut trenul

 Mi-a scăpat în ultimul minut.

 Am alergat în disperare dupa el

 Dar m-a lăsat în mijlocul șinelor,

 Singură, fără milă,

 Între peroane și traverse,

 Parcă făcându-mi în ciudă. 

 Întotdeauna, fug după tren,

 Încercând să mă agăț de

Modelat, pământul stropit cu sevă, apă

roşie dinlăuntru, cu viaţa vântului

printre ramurile de verde, cu suflul

albastru din cerul nopţii, lutul

prinde forma vie a păsării în zbor

printre piscuri suite, crescute aleator

de norii ca o oglindă falsă ce-şi

Trăim în cercuri

Trăim în cercuri multe din sfintele cuvinte
și palmele din vorbă le folosim ca hrană
străvechile oștiri,le punem dinainte,
cu mâini de rugăciune,cu vorbe de sudalmă.

Am și rostiri de aur,în foamea mea de tine
în zboruri de iu

E supărată vara mea
De câte ploi a dus în spate
Şi de cât soare-a adunat
Să-şi coacă lanurile toate.

E supărată vara mea
Că dimineţile în zori
Pe câmpurile ei cu grâne
Se-aud lucrând treierători.

E supărată vara mea
Că şi-a vazut pui crescând
Şi ştie că spre a

Iubirea este sprijin şi putere
Balsam pe suflet în zilele cu nor,
E coarda ce te ţine în cădere 
Şi aripa ce ridică-n zbor.

E Stea polară-n noaptea neagr-a vieţii
Vântul ce umflă pânzele pe mare,
Soare ce pune zâmbet dimineţii
Şi florilor explozie d

noi, poeții

noi, spărgătorii de vise,

de mituri și de sentimente,

trafincanții de cuvinte,

iubitorii de speranțe,

am stat la masă cu Nichita,

cerșind de la el o silabă

de fericire

 și, când era să ne-o dea,

s-a făcut poezie

în cârciuma lui de necuvinte

și ne-a

Încrustat în visul din zori, gândul îşi coboară

văzduhul. (Cu)prinde umbra-ntinsă, roşie pe pământ,

ca o plasă în jurul capului.

Zâmbetul îi e şiragul de cuvinte nevorbite

ale sufletului stăpânit de patimile albastrului   

din apele cerului.     

18.

Nu pot să-ţi mai vorbesc

cum îţi vorbeam atunci

când păsările luminii vibrau

în serile cu ochi de chilimbar

învăţat să ascult

tăcerile albe ale iubirii

când gândul  se îmbracă

în dorul de tine

ţărână călcată de corbi

cu braţele întinse pe hotarele depărtării

plămânii pământului respiră solemn
nonculori
aerul incert îmi doarme ca un şarpe 
fără piele la piept
crater siliconat avid de iubiri consumiste
inspiră oxigen din lobul tău drept 

lumina difuză îmi şopteşte erezii 
mă dezbrac de sentimente 
ca de nişte arip

Tu, ce te naşti din lumi dăruite
în spate stă cineva de veghe,
poţi să te înalţi cât e de înălţat
înţelegând minunea alcătuirii,

porti ca stăpânul ochi dar văd prea puţin
şi încerci să-i faci să vadă mai mult.

Din necunoscut voi desprinde lumina
de-ar

În marile grote ale universului
sunt găuri negre
cu treceri dintr-o galaxie în alta,
tunel de lumină în goluri de timp
făcând totul flexibil
în drumul spre stele.

Pulsează prin spaţii sferele galbene,
vânătoare cerească de zei
îndumnezeind fiinţe.

Tăiş

Îmi recunosc îngerul după foşnet
chiar dacă uneori am sufletul învins de
propria-mi căutare
şi destule motive să înţeleg deruta
unui timp în care ploile se-ntorc mereu în Septembrie
sub privirile îngăduitoare ale santinelelor
de culoare albastru-înch

Aprins e dorul vâlvătaie până la cer

cu limbi de foc- roşu. Din apă, peştele

sare pe grătarul iubirii albastre, în amurg

peste câmpul de verde al vieţii…    

15.08.2014, ora 20,45’

Jucării 2

Curca se uită în lemne muncindu-se a găsi răspuns tumultului de întrebări ce-i năpădeşte căpuşorul: amplitudinea stivei este conformă cu perimetrul bazei? arealul defrişat a fost împădurit? rezoluţia Uniunii Europene referitoare la strategia

Uneori
cioplit în lemnul verde al durerii
zăvor cu creste ascuns
închid hrubele vinului sub deal roditor.

Licoarea
galben-verzuie şi rubinie
sub impulsul adâncirii divine
dau cu zaruri peste gânduri nomade,

sub patima cărnii ce nu-şi pune frâu.

Rod totu