Blog

Eu te privesc cu gându-ascuns sub lună

Şi mă ascund de dor în tainele durerii;

Mai dă-mi o noapte, în doi, împreună     

Acolo-n munţi, doar în tăcerea serii...

Şi nu mă alunga din nou de lângă tine,

Mai lasă-mi ochii, să-ţi citească un vers!

Cu mine-n gâ

gânduri de august

a început să pice încet încet câte-o frunză semn că se apropie

toamna despletită în culori portocalii purtând în mână aura

unei melancolii ancestrale parcă văd pe cerul fumuriu

 triunghiuri de cocori tăind orizontul spre apus în lumea

Dragostea iese-n cale printr-o întâmplare,
îţi cade pe ochi ca o perdea
prin care nu se vede nimic
şi orbecăi cu plăcere prin labirintul ei.

Copil naiv împart dorinţele cu tine,
le înfăşor pe gâtul subţire,
îţi rup din amiaza pieptului căldura
şi ador

S-au scuturat castanii plângând de mila mea , 
Dar tu nu știi, sau dacă știi nu-ți pasă . 
Te-ai dus și-odată n-ai întors în urmă privirea ta , 
Să-mi vezi în piept ,de dor cum mi-e inima arsă .. 

Plânge cerul în ploi de primăvară , 
Văzându-mă cum mă sfâ

Ce-ai pățit, bade, la ochi,

 - Să nu-ți fie  de deochi -

C-ai rămas ca pironit?

Și cu ochii priponit.

  Refren

De mică m-ai cunoscut,

Da, acu` dac-am crescut,

Să nu-ți fie cu bănat!,

Alta nu-i ca mine-n sat.

Poți, bade, să-ți tot cauți

Și apoi să te soco

Am colindat pământu-n lung și marea-n larg, 
tot căutând o cale să-mi întâlnesc iubirea, 
și-am tot legat catarg lângă catarg, 
și aripi mi-am întins scrutând nemărginirea. 

Mi-am pus dorul zălog și inima mi-am dat-o chezășie, 
timpului. Doar că să îmi ma

Ce-avea mai scump pe lume-o mamă,

Lumina ei și bucuria,

Pe cel ce către cer ne cheamă,

Ne-a dăruit Sfânta Maria!

Ardeai de dor să mergi la el,

Iar ruga-ți a-mbunat și cerul

-Mai ai trei zile! Gabriel

Doar ție ți-a soptit misterul!

Cum ai trăit așa te-ai du

Din piept zvâcneşte dorul nebun

să-şi plece pletele zălog legate-n stropi

de iubire.

Picuri  de soare în tot drumul, (ră)sare

câteo umbră răzleaţă din pomul

vieţii.

Adulmec albastrul plecat între neamuri

cu cerul şi apa fierbinte clocotind bătăile

de ini

De aș putea...


De aș putea din roua ce-o zidești
mi-aș face aripi,pe trupul meu
cu lacrimi de dor,
pe care le-aș lipi cu sărutul tău
pentru un zbor înspre clipe
care s-au irosit,
în nopți fără tine...
brume.

Aș zbura cu tine,frunze,
pădur

Nu e vremea să-ţi întorci faţa
dacă cineva te-a lovit cu palma
alungându-şi mânia,
pofta de răzbunare
umflă sângele-n vene.

Cel mai cuminte renunţă,
caută-n tăcere resemnarea rece
presărând nisip peste orgolii,
respiră paşnice gânduri
înflorite să se

Aşezat pe pământ, ghemuit, chircit,

căutam cuiele singurătăţii şi ciocanul

în noapte, printre stele, pe cer să le bat

să curgă roşu, sânge, iubire

să mă plouă şi vioara să-mi cânte

pâlnie în urechile sufletului.

Ştii tu cum e să te stropească

iubirea din

Au explodat stropi de roşu dinăutru,

pe frunte. Mi-au împăienjenit ochii

şi balamaua hubloului prin care priveam

cerul, s-a rupt. Şi era albastru, senin, aprins,

parcă pictat uniform, fără nicio pată

de culoare, de alb, de nor. Fals să fi fost şi tot  

Cum susură...


Cum susură o vară în timpul călător,
să-ngenuncheze toamna-n bătăile de vânt
ai încrustat,iubito,pe scoarțe al meu dor
când m-ai lăsat cuvânt,nespus pe-acest Pământ.

Simt gustul tău în zări,dar mi-este prea departe,
condamn în g

Cuvintele-s coapte, au miros de pâine
cu miezul aburind şi proaspăt al poemului
mestecat în vorbe moi şi flămânde,
zvon de poetic zbor spre înalt.

Învelit în matase de muze
sevele gândului pe care le culege.

O frăgezime pe suflet îşi pune
şlefuind lite

Din clepsidră cad clipe mai goale şi timpul

pare că merge mai încet în momentele nevăzute.

Doar roşul umple sacadat fundul de sticlă

aşteptând împerecherea nebună cu cerul.

Albastru şi divin violet (între)pătrunde orb,

nemurirea din suflet. Boabe de n

Eu stau de vorbă cu un chip al tău,

În care mă văd dincolo de mine,

Instalată ca într-un dureros refugiu.

Răsucesc un vers din Murilo Mendes,

 să-mi chem somnul…

“dacă nu eşti aici nu exişti”

Dar tu eşti aici,

dar eu sunt acolo,

cu depărtările prăbuşite la

M-am născut


M-am născut în toamna unui suflet
a celei mai rare dintre femei
și nu-i vedeam decât cu gura
ochii și aburul
sânului,ce a împărțit
cuvântul în silabe.

În brațele ei
am găsit umbra de soare
pe care o durea Pământul neatins
în t

s-a umplut de praf

 gura cerului

 văd melci târându-se anemic

 atât de liberi 

 în nevederea lor mută

 fluturii au aripi surde 

 și mii de culori care strigă

 ca la un zbor 

 de condor prăbușit

 sunetul ierbii ce crește

 din pământul verde deplin 

 sparge timp

Lăsat în pădurea vopsită cu verdele adiat

de vântul stingher de soare, trupul

s-a ascuns în spatele frunzelor căzute

din anii trecuţi. Doar gândul aleargă

în dansul ciripitului de păsări.

N-au plecat, încă, spre căldura anotimpului

de peste ape. Aştept