Ce monumente este in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Cetatea Ineu - ARAD.
Cetatea din orașul Ineu, județul Arad este un monument istoric de clasa A, situat pe Calea Traian. Istoria localității Ineu se leagă de cea a cetății aflate astăzi în partea centrală a orașului. Prima mențiune documentară a localității provine din anul 1334. Din documente știm că localitatea câstigă în importanță după secolul al XIII-lea, dar mai ales din secolul al XIV-lea, când sursele scrise o pomenesc ca posesiune (moșie) în anul 1347. În anul 1387 familia Losonczy primeste domeniul Ineului (possesio Jeneu) și începe construcția unei cetăți sau a unui castel (castellum). Timp de aproape două secole domeniul cetății a fost format din 51 de sate. În anul 1444 cetatea ajunge pentru o vreme în posesia lui Ioan de Hunedoara, guvernator al Ungariei. Ulterior importanța cetății și implicit a zonei a crescut, devenite scena unor evenimente istorice marcate de căderea regatului maghiar (1526) și apoi intrarea unei mari părți a acestuia, după 1541, sub stăpânirea otomană. În anul 1566 Ineul (în limba turcă - Janova), devine centru de sângeac otoman, în cadrul vilayetului Timișoara. Ineul s-a aflat sub ocupație turcească între anii 1566 – 1595 și 1658 – 1693. Ocupația otomană a cetății și-a pus cu siguranță amprenta asupra unor aspecte legate de sistemul defensiv dar și de organizarea internă. Merită menționată mai ales moscheea ridicată la SV de castel. La 22 octombrie 1595 oștile ardelenești reușesc, după un lung asediu, să intre în cetatea Ineului. Mihai Viteazu numește în fruntea cetății în 1599 un pîrcălab, care avea garnizoana la dispoziția sa. Între anii 1645 – 1652 pe amplasamentul vechii cetăți se construiește una nouă, după planurile lui Gabriel Haller, numit în 1648 comite suprem al comitatului Zarand. Ceea ce s-a păstrat din fortificația ridicată de Gabriel Haller la mijlocul secolului al XVII-lea este un rest de bastion pe malul drept al Crișului Alb. Alte două bastioane au fost ridicate în colțurile de SV și NV, un al patrulea în colțul de NE fiind doar început și neterminat, foarte probabil din cauza presiunilor impuse de noua ofensivă otomană. În anul 1693 cetatea a fost cucerită de Habsburgi, moment care marchează sfârșitul rolului ei funcțional și începutul intrării în paragină. În anul 1746 cetatea a fost abandonată. După 1870 castelul aflat în stare de degradare este restaurat la cererea lui Peter Atzel (fost primar al orașului Arad). Dat fiind cele conținute de schițele anterioare acestui moment, intervenția a presupus reconstrucția integrală a corpului sudic, edificarea turnului de sud-vest, reparații ale părții superioare a restului turnurilor, reconstrucția restului corpurilor de clădiri perimetrale, atunci supraetajate și i se aplică decorații neogotice: amprente sub forma de gură de tragere pentru arc (archere), ferestre cu ancadramente în arc frânt la turnuri, turnulețe de colț și goluri verticale pentru un fictiv pod ridicător la tumul de poartă de vest etc. Prin acestea, cetatea capătă un pronunțat caracter medieval târziu (cu elemente renascentiste), conform conceptelor de intervenție și restaurare ale perioadei, inclusiv din spațiul transilvănean. Modificările aduse sunt ample, corespunzătoare perioadei romantice, realizate din dorintța de a da un iz cât mai apropiat de epoca medievală. Spre finele secolului al XIX-lea aici este instalată o garnizoană, batalionul nr. 11 de honvezi, moment în care își trăiește ultimele zile cu oarecare rosturi militare. După 1904 castelul este transformat în ospiciu, fiind înființat Institutul Medico Pedagogic „Sfânta Treime" pentru copii cu probleme mintale. Între anii 1975 – 1976 sunt realizate cele mai recente lucrări de reabilitare și adaptare la funcțiunile școlii instalate în monument. Elementele definitorii arhitecturale, care dau valoare clădirii, sunt: planul general rectangular, cu curte interioară, cu turnuri de colț circulare și un turn de poartă (plan caracteristic pentru fortificațiile de tip castel cetate din Transilvania secolelor XVI-XVII, la rândul lor dependente tipologic de fortificațiile similare central-europene), volumele turnurilor și corpurilor de clădiri perimetrale care păstrează parte din zidăriile originare, inclusiv forma acoperișurilor (eventual părți originale ale șarpantelor), sistemele de boltire de la subsoluri, planșeele superioare și intermediare ale turnurilor, cornișele și brâurile fațadelor exterioare, decorațiile neogotice de pe fațadele exterioare, formele golurilor exterioare și interioare. Din timpul ocupaţiei turceşti ne-a rămas o descriere a fortăreţei, realizată de călătorul Evlia Celebi la 1660: „Este o cetate în formă pătrată, aşezată pe malul râului Criş, are bastioane mici de piatră, iar în fiecare din ele încap o mie de oameni, fiecare are câte 10 tunuri. Prin şanţurile cetăţii curge doldora râul Criş. În interiorul cetăţii se află cetatea nouă. E o mică cetăţuie în care în afară de odăile ienicerilor nu se mai află nimic altceva. În cele patru colţuri sunt patru turnuri solide, cu acoperiş de scânduri şi cu ziduri late de 20 de picioare. Această cetate interioară are o poartă spre apus şi şanţul acesteia e plin de apa râului. Oraşul are 800 de case". Dincolo de povestea cetăţii, care arată astăzi într-o stare deplorabilă, edificiul mai ascunde o istorie tragică, cea a şcolii speciale create în timpul regimului comunist pentru cei cu deficienţe psihice şi fizice. Copiii de care atât părinţii, cât şi regimul se deziceau erau „închişi" aici: „În prezent se mai păstrează amprenta copiilor care au trecut prin şcoala din cetate. Vechile duşuri aduc aminte vizitatorului de lagărele naziste, în care copiii erau nevoiţi să se spele o dată pe săptămână, când era apă caldă. Sala de sport, în care au mai rămas şi acum doi pereţi vopsiţi, este şi ea în paragină.
-->
Răspunsuri
ora 11.13 - 4 raspunsuri
Gara CFR Ghimeș, Bacău
Ghimeş, Bacău - Gara CFR
6 aprilie 1899 – 6 aprilie 2021 – 122 de ani de la finalizarea tronsonului de cale ferată Adjud-GhimeșLinia CFR Adjud-Târgu Ocna-Ghimeș-Ciceu a fost construită între anii 1881 – 1899 de către “Direcţia Liniilor Adjud – Tg. Ocna şi Bârlad – Vaslui” în colaborare cu “Serviciul de Studii şi Construcţii” din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice.
Segmentul feroviar Adjud-Ghimeș are la bază proiectarea a doi mari ingineri români, Anghel Saligny și Elie Radu, fiind opera a acestora doi.
Calea ferată traversează Carpații prin pasul Ghimeș-Palanca și la momentul inaugurării din 6 aprilie 1899 cât și astăzi după mai bine de un secol facilitează legătura între cele două mari provincii românești, Moldova și Transilvania.
Ieri am uitat (omis)...
Azi: Gara CFR Ghimeş (pasul Ghimeş-Palanca) jud. Bacău.
Se mai întâmplă, dvs sa fiti sanatoasa!
Gara CFR Ghimeș, Bacău (sf. sec. 19)