Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Sanatoriul din Avrig - SIBIU
Baronul Samuel von Brukenthal a fost una dintre cele mai importante personalităţi iluministe ale Transilvaniei. Moştenirea sa culturală pentru acest teritoriu este deosebită. Brukenthal era şi un cunoscut mason, iar succesul său s-a datorat şi relaţiei pe care a avut-o cu una dintre cele mai importante femei ale Europei. Baronul Samuel von Brukenthal este şi astăzi un personaj controversat, dincolo de propaganda de orice fel. Este unul dintre cele mai emblematice personaje ale Transilvaniei, un iluminist şi un colecţionar renumit prin erudiţie şi avere. Cea mai importantă moştenire a sa este palatul Brukenthal, o impresionantă capodoperă arhitectonică pe care încă din timpul vieţii sale a transformat-o în muzeu deschis publicului. A fost unul dintre primele muzee din Europa şi cel mai mare din sud-estul Europei. În plus, baronul von Brukenthal a lăsat şi alte opere arhitectonice, numeroase colecţii şi o deschidere către educaţia specific iluministă, laică şi ştiinţifică. Povestea baronului Brunkenthal este legată şi de relaţia pe care a avut-o cu două femei importante, prima fiind soţia sa, fiica primarului din Sibiu, iar cea de-a doua - chiar împărăteasa Imperiului Habsburgic. Samuel von Brukenthal s-a născut cu numele de Samuel Brekner. Acesta a văzut lumina zilei pe 26 iulie 1721, în comunitatea săsească din Nocrich, localitate aflată astăzi în judeţul Sibiu. Provenea dintr-o dinastie de jurişti. Tatăl său era juristul sas Michael Brekner, iar mama, Susanna Brekner, provenea din familia de nobili transilvăneni Conrad von Heudendorff. La nici trei ani de la naşterea lui Samuel, juristul Michael Brekner a fost înnobilat şi a schimbat numele familiei, conform canoanelor nobiliare, în „von Brukenthal“. Tânărul Samuel a ales să urmeze drumul tatălui şi al bunicului. Mai precis, s-a dus să se facă la rândul său jurist. După gimnaziu este angajat la numai 20 de ani la Cancelaria din Sibiu, dovedind reale calităţi şi aptitudini intelectuale. Tocmai de aceea, Samuel von Brukenthal ajunge student la marile Universităţi germane din Halle şi Jena. Aici s-a dovedit un student eminent, polivalent, reuşind să studieze filosofie, drept, şi administraţie. După terminarea studiilor universitare este numit cancelar provincial la Viena, apoi se întoarce în Transilvania. În ţinuturile natale, el căuta să-şi facă o carieră în administraţie şi practic să urce scara ierarhică. În devenirea tânărului Samuel vin Brukenthal erau însă câteva piedici. Acasă, la Nocrich îl aştepta plafonarea, mai ales că urmaşul direct al tatălui era fratele său mai mare. La Sibiu nu avea foarte mari şanse fiindcă nu avea titlul de cetăţean. Însă, tânărul sas avea mult farmec, era inteligent, arătos şi foarte educat. În plus, şi foarte ambiţios. În acest context o legătură matrimonială în Sibiu i-ar fi garantat şi cetăţenia, dar şi un drum deschis către o carieră administrativă de succes. Iar oportunităţile nu s-au lăsat mult aşteptate. Brukenthal se gândea şi la fiica comitelului de Baussern, o tânără deosebit de frumoasă şi deşteaptă. Totodată, tânărul jurist din Nocrich îşi aruncase ochii şi asupra Sophiei Katharina von Klocknern, fiica primarului din Sibiu, o tânără deosebită de rafinată şi educată. Până la urmă s-a căsătorit cu Katharina, fiica primarului din Sibiu (anul 1475). Gurile rele spun că alegerea se datora şi averii impresionante pe care o deţinea primarul şi a relaţiilor pe care şi le făcea von Brukenthal, odată cu această căsătorie. În urma căsătoriei a primit o casă chiar în centrul Sibiului, titlul de cetăţean şi o avere impresionantă. Tânărului şi ambiţiosului ginere i se oferea astfel posibilitatea de a-şi face cu uşurinţă relaţii noi şi, în acelaşi timp, de a evolua în plan intelectual. Cu toate acestea, Brukenthal a început modest la Sibiu. Iniţial a fost grefier secund. Apoi a avansat ca grefier principal şi vicenotar. În anul 1753 apare însă o oportunitate unică pentru Samuel von Brukenthal. Este delegat să plece la Viena pentru a reprezenta interesele naţiunii săseşti. În capitala Imperiului Habsburgic avea să o cunoască pe împărăteasa Maria Tereza. Marea împărătească avea să-l aprecieze pe Brukenthal, care a devenit protejatul său. Juristul din Sibiu ajunge la scurt timp cancelar provincial. În anul 1777 îi este oferită însă demnitatea supremă pentru un transilvănean. Mai precis, este numit guvernator al Transilvaniei. Era primul sas care ajungea să aibă această demnitate. Samuel von Brukenthal va îndeplini această funcţie până în 1787. Pe lângă zestre, această demnitate l-a transformat pe Samuel von Brukenthal într-unul dintre cei mai bogaţi oameni din Transilvania. Câştiga aproximativ 24000 de guldeni, anual. Totodată a fost ridicat şi la rangul de baron. Samuel von Brukenthal a fost unul dintre cei mai cunoscuţi masoni din Transilvania. Samuel von Brukenthal avea o educaţie aleasă. Avea o deschidere extraordinară către cunoaştere datorită călătoriilor şi contactelor sale. Era pasionat de lectură şi artă, fiind un fervent adept al iluminismului. Tocmai de aceea a început să cheltuie sume importante pe colecţionarea obiectelor de artă. Încă din perioada în care era cancelar provincial la Viena începe să cumpere diferite lucrări mai vechi dar şi noi, de la artiştii contemporani. În anul 1743 este cunoscut deja ca unul dintre cei mai mari colecţionari din aceea parte a Transilvaniei. Avea o bibliotecă impresionantă, fiind un adept al ştiinţelor şi al educaţiei, şi o colecţie numismatică valoroasă. La acestea se adăugau numeroase picturi, sculpturi, stampe. În anul 1779 a inaugurat palatul său din centrul Sibiului, o creaţie arhitectonică deosebită în stilul barocului târziu, după modelul celor din Viena epocii sale. Aici baronul Brukenthal îşi amplasase faimoasele colecţii. Totodată în palatul său erau găzduite serate artistice deosebite, devenind un adevărat centru cultural transilvănean. În anul 1790, colecţiile sale au fost deschise publicului, palatul său devenind unul dintre primele muzee din Europa. Samuel von Brukenthal nu era văzut cu ochi buni de Iosif al II-lea, iar după moartea mamei sale în 1870 nu se mai putea aştepta la privilegii, la curtea imperială. În anul 1787, împăratul Iosif al II-lea îl înlocuieşte din funcţia de guvernator. Samuel von Brukenthal a murit în anul 1803. Avea 82 de ani şi a lăsat prin testament palatul său din Sibiu ca muzeu public. Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan a avut loc în anul 1784, în timp ce guvernator al Transilvaniei era Samuel Brukenthal. Răscoala a fost atât de puternică încât a fost nevoie de intervenţia imperialilor. Brukenthal nu a fost implicat în prinderea, anchetarea şi execuţia capilor răscoalei. Împăratul Iosif al II-lea nu avea o simpatie pentru Brukenthal, protejatul mamei sale. Având în vedere situaţia gravă din Transilvania, l-a trimis să rezolve situaţia pe Anton von Jankovich, un comisar aflat în serviciul direct al împăratului şi care nu dădea socoteală pentru acţiunile sale guvernatorului Transilvaniei. Tot trimişii direcţi ai împăratului Iosif al II-lea au negociat şi răsplata oferită moţilor care l-au trădat şi l-au prins pe Horea. Iosif al II-lea a oferit câte 600 de galbeni celor şapte moţi care l-au prins pe Horea şi Cloşca şi eliberarea din iobăgie. Protopopul Adamovici, implicat de asemenea în prinderea lui Horea, a primit o medalie de aur. Cu alte cuvinte, capiii răscoalei au fost prinşi în primul rând prin complicitatea moţilor care l-au trădat pe Horea.
-->
Răspunsuri
ora 11.16 - 2 raspunsuri
SINAGOGA CAREI, JUDEȚUL SATU MARE
Primele familii de evrei au venit în Carei între anii 1720-1740, la chemarea lui Alexandru Károlyi. Aceștia s-au așezat în cartierul numit Pasajul Evreilor, numărul lor ridicându-se la mijlocul secolului al XIX-lea la circa 1500, iar până în anul 1940 la circa 3000. Construirea sinagogii de astăzi, a fost începută în anul 1866, iar comunitatea neologă a renovat-o şi a modificato în anul 1890.
Comunitatea ortodoxă a construit în apropiere o altă sinagogă, una mult mai mică, care astăzi nu mai există. Sinagoga actuală are trei nave, fiind realizate în stil romantic, dar și maur. Nava centrală nu depășește cu mult în dimensiuni navele secundare. Fațada centrală și o parte a celor secundare formează o unitate, subliniată de poziționarea coloanelor decorate cu corole.
Două dintre coloanele angajate de pe fațada navei principale, sunt mai înalte decât restul coloanelor, formează conturul unei rame, amintind de templul lui Solomon. Pe cornișă, există două pietre profilate, reprezentând tablele celor Zece Porunci.
Fațadele sinagogii din orașul Carei, sunt prevăzute cu două șiruri de ferestre, despărțite de o cornișă mediană simplă. Deasupra ușii de la intrare, se găsește un triforiu cu geamuri rotunde și o rozasă. Închiderea faţadelor drepte, este decorată cu o cornişe arcuit, iar ferestrele de pe primele segmente ale faţadelor secundare, repetă forma de pe faţada principală, acestea fiind la o scară mult mai mică.
Pe nivelul inferior se găsește uşa, ce asigură accesul în această sinagogă. Fațadele secundare sunt divizate cu ajutorul pilaştrilor, iar la nivelul corurilor, nava este luminată cu ferestre triple, având deasupra ferestrelor, friza este decorată cu motivul repetat al Stelei lui David, iar limita superioară este prevăzută cu cornişe sub forma unor arcade. În partea din spate a sinagogii, a fost realizată o absidă, ce adăposteşte nişa de păstrare a Torei, având în partea superioară o rozasă, iar fațada este încheiată cu un timpan.
Sinagoga (Mare) din Carei, Satu Mare - 1866/1890