Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Casa Poynar din Oradea - BIHOR.
Palatul Poynar, denumire alternativă Casa Poynar, din municipiul Oradea, este o frumoasă clădire, realizată în stilul secession cu influiențe renascentiste italiene, având statut de monument istoric, situată pe Strada Grigorescu Nicolae, la nr.6. Planurile de realizare a construcției aparțin proiectantului Ferenc Sztarill, ele fiind aprobate de consiliul municipal Oradea în ianuarie 1907. Clădirea a fost construită pentru arhitecții Komor și Jakab, ea împrumutând soluții arhitecturale de la Palatul Vulturul Negru (altă clădire impunătoare din Oradea) în multe locuri. Construcția a fost finalizată atât de repede încât mutarea în clădire s-a făcut în noiembrie 1907. Această clădire fost ridicată pe locul unei case vechi, proprietate a familiei Ioan Poynár (Pojnar, Poinar). Casa de colț, cu două etaje, este simetrică pe ambele părți. Cele două etaje proeminente sunt susținute de un rând curb de arce la jumătatea etajului. Ferestrele de la primul etaj sunt drepte, iar ferestrele de la al doilea sunt semicirculare. Ramele ferestrei sunt decorate cu nasturi. Din coșurile majolice, care împodobeau fațada, acum nu au mai rămas aproape nimic. Fereastra mansardelor este înconjurată de un buchet de decorațiuni din ipsos. Atracția principală a clădirii este designul colțului. Fiecare etaj este decorat cu un balcon semicircular, deasupra căruia se află un turn polar cu jumătate de coloane, cu o cupolă zveltă în formă de ceapă deasupra. Acoperișul este acoperit cu ardezie. Încă de la darea în folosinţă, Casa Poynár, aşa cum o ştim azi, deținea locuințe de închiriat și spaţii comerciale. La începutul secolului al XX- lea aici se afla prăvălia de haine bărbăteşti a fraţilor Koch, iar la mezanin un magazin de mobilă de fabricaţie locală şi cabinetul stomatologic al lui Gyula Kovács. După al doilea Război Mondial şi până în anul 2004, parterul imobilului a găzduit cea mai mare librărie din oraş, numită la început Librăria Voinţa Poporului, Librăria Puşkin, apoi Librăria Mihai Eminescu. În prezent aici funcţionează o farmacie, iar la etaj sunt locuințe.
-->
Răspunsuri
ora 11.40 - 1 raspuns
Catedrala Ortodoxă „Sfinții Trei Ierarhi”, Bistrița a fost construită pe strada Alexandru Odobescu în perioada anilor 1927-1938. Prima piatra ca temelie a bisericii a fost zidită în anul 1927 ulterior Grigore Pletosu slujind în zilele de sărbătoare. Grigore Pletosu este omul ce fost profesorul de limba şi literatura română al marelui scriitor român, George Coşbuc. Istoria confirmă că această biserică este prima construcţie, ridicată in Bistrita, pentru creştinii ortodocşi.
Lăcășul de cult este primul edificiu, construit în Bistrița, pentru cultul ortodox. Piatră de temelie a bisericii a fost pusă în anul 1927, iar primul său slujitor a fost Grigore Pletosu, profesorul de limba și literatura româna a poetului George Coșbuc, al Mitropolitului Nicolae Bălan și al Patriarhului României, Miron Cristea.
Clădirea a fost înălțată pe strada Alexandru Odobescu între anii 1927-1938. De remarcat în istoria acestui edificiu este faptul că la construirea sa au contribuit marele compozitor George Enescu și preotul și pedagogul Grigore Pletosu.
În anul 1927, George Enescu a susținut la Bistrița un concert de binefacere, iar fondurile strânse la eveniment au fost donate pentru a ajuta la construcția imobilului. O altă parte din fondurile necesare pentru ridicarea lăcășului de cult au venit de la cadrele militare și din administrația orașului, precum și din donațiile credincioșilor. în plus, pentru finalizarea lucrărilor, s-au primit ajutoare și din fondul pădurilor grănicerești de la Năsăud, s-au vândut cărămizi, ilustrate, s-au făcut împrumuturi bancare și s-a primit ajutor bănesc de la Episcopia Clujului.
Arhivele bisericii arată că edificiul a fost ridicat de maistrul Ioan Sasu, care a lucrat după planurile soției sale Elena Preda.
Pictură murală originală a edificiului a fost schimbată între ani 1987-1990 când clădirea a fost restaurată. Pictura veche, făcută de pictorul Ioan Herteg a fost acoperită cu picturi în stil religios executate în tehnică tempera grasă. Iconostasul și scaunele arheieresti sculptate din lemn au fost restaurate tot în aceeași perioada. Tot atunci a suferit modificări și amvonul.