CE MONUMENT E IN POZA DE MAI JOS?
Ieri am prezentat Monumentul Sturdza (Obeliscul cu lei) din IAȘI
Monumentul Mihail Sturza, denumiri alternative Obeliscul cu lei, Monumentul Regulamentului Organic, Monumentul Legilor Constituționale sau și mai scurt Obeliscul din municipiul Iași, este un monument istoric amplasat în centrul Parcului Copou, în vecinătatea Teiului și bustului lui Mihai Eminescu, dar și a Pavilionul de muzică în care cânta fanfara militară a orașului. Monumentul a fost realizat între anii 1834-1841. Între anii 1833-1834, din inițiativa marilor boieri și a Eforiei orașului Iași, a avut loc amenajarea unei grădini publice în Iași, cunoscută astăzi sub denumirea de Parcul Copou și amplasată la acea dată pe locul fostei stații de poștă, într-o pădure. Printr-o petiție către domnitorul Mihail Sturza (1834-1849), marea boierime și înaltul cler propuneau înălțarea unui monument comemorativ în centrul grădinii publice din capitala Principatului Moldovei în semn de recunoștință către cele două mari imperii: cel protector – Rusia și cel suzeran – Turcia, care au contribuit la întocmirea Regulamentului Organic. Regulamentul Organic este prima legiuire de organizare politico-administrativă și juridică a Principatelor Române (aflate pe atunci sub administrația generalului rus Pavel Kiseleff) și a fost adoptat în anul 1831 la București și la Iași. Principele Mihail Sturza și-a dat acordul pentru realizarea unui monument de piatră. Planurile sale au fost executate de către inginerul moldovean Gheorghe Asachi (1788-1869). Fondurile pentru realizarea obeliscului, însumând 2225 de galbeni, au fost obținute prin subscripție publică de la marea boierime și înaltul cler. Construcția obeliscului a început cu mare grabă la data de 8 noiembrie 1834 (de ziua onomastică a domnitorului), când s-a pus piatra de fundație și cutia cu anaforaua semnată de boierii Divanului și de cler. Lucrarea a fost încredințată arhitectului vienez Johann Freiwald și apoi inginerului rus Mihail Singurov, însă aceștia nu a reușit să o termine, neputând să aducă blocurile de piatră de la Șcheia. În vara anului 1841, domnitorul l-a numit ca executant pe Gheorghe Asachi, care a reușit să aducă pietrele de la Șcheia și leii din cariera Iacobeni "cu cară mari, mocănești trase de multe perechi de boi", iar astfel monumentul a fost finalizat. Sculptorii angajați să realizeze finalizarea monumentului au fost chemați din Polonia. Monumentul a fost reparat în anul 1904, piedestalul său fiind acoperit cu plăci de marmură fără inscripții, iar în 1906 a fost împrejmuit cu lanț gros de metal. În timpul celui de-al doilea război mondial monumentul a fost împușcat de gloanțe și schije, motiv pentru care doi lucrători pietrari (Tănase Răutu și Vasile Onofrei) l-au șlefuit și l-au curățit de scrijelituri. În aceeași perioadă forțele sovietice au vandalizatObeliscul, distrugând de pe monument inscripțiile, stemele Moldovei și ale familiei Sturza. Monumentul este format dintr-un soclu masiv de piatră pe care sunt așezați patru lei (sculptați de Johann Semser), fiecare având sub el câte o sabie cu ramuri de stejar. Pe spatele celor patru lei se înalță un obelisc (o coloană de piatră) înaltă de 6-7 metri și grea de 10 tone, întregul monument având înălțimea de 47,5 palme, adică aproximativ 13,5 metri. Cei patru lei simbolizau cele patru puteri europene care recunoscuseră independența Țărilor Române. Domnitorului, care era foarte orgolios, i s-a spus însă că țara era reprezentată de coloana de piatră care se sprijinea pe leii din blazonul familiei Sturdza. Pe lateralele peidestalului s-au montat lespezi de marmura, in care s-a incrustat stema Principatului Moldovei si a domnitorului Mihail Sturdza dar si doua inscriptii. cu litere de alamă, una în limba română: "Augustilor Monarhi carii au dat Moldovei noul așezămînt introdus la anul 1832. Mihail Grigoriu Sturza V.V.D. împreună cu clerul și boerimea Principatului au înălțat acest monument la 8 Noembrie 1834." și alta în limba latină: "Augustis Monarchis qui anno MDCCCXXXII Moldaviae novas politicas institutiones dedere. Michaelis Grigoriu Sturza Principes regnans una cum Principatus clero ac nobilitate hoc monumentum erexit, anno salutis MDCCCXXXIV Novembris die VIII." Ulterior, aceste lespezi de marmură au fost înlăturate, ele nemaiexistând în prezent.
-->
Răspunsuri
ora 11.31 - 4 raspunsuri
Hala Radu Negru, Drobeta Turnu Severin
Hala Radu Negru, Drobeta Turnu Severin
Hala Radu Negru este una dintre clădirile de patrimoniu din oraşul Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi. Se află în Piaţa Radu Negru, în ea aflându-se, astăzi, magazinele mai multor particulari.
Proiectul halei a fost realizat de inginerul primariei Turnu Severin, C.I. Gabrielescu, si a fost discutat pentru prima data în 1893, însă Consiliul Tehnic Superior a respins cererea pentru vicii de concepție.
Dupa 1893, proiectul halei a fost reluat anual în discutiile Consiliului comunal, fiind refacut substantial în 1899, 1900 si 1903.
După această dată, proiectul a revenit în discuţiile autorităţilor, iar în anul 1896, s-a luat hotărârea ca un împrumut să fie solicitat, pentru a ridica o hală din fier şi piatră, în care să fie depozitate alimentele ce nu erau vândute de pe o zi pe alta. Deşi Ministerul de Interne a fost de acord cu împrumutul, Consiliul Tehnic Superior a respins din nou proiectul, pe motiv că nu au fost repartizate cum trebuie gheretele din interior şi proiectul nici nu menţiona construirea unei gheţării în care să fie depozitată carnea.
Abia în anul 1903 a fost acceptat proiectul unei hale, avizul fiind semnat, printre alţii, şi de Anghel Saligny. In martie 1904, Ministerul de Interne aproba proiectul constructiei halei de alimente Radu Negru, licitatia pentru constructie fiind adjudecata de Scarlat Petculescu, arhitect din Bucuresti. Lucrarile vor demara in primavara lui 1904 si se finalizeaza in 1905.
Deşi lucrările au întâmpinat câteva obstacole, cum ar fi faptul că arhitectul nu a făcut rost de piatra dorită sau câteva lucruri ce ţineau de instalaţii, în cele din urmă, ele au fost finalizate.
În anul 1906, în Hala Radu Negru a avut loc recepţia provizorie – comisia formată pentru a verifica lucrarea a ajuns la concluzia că hala a fost realizată în condiţii bune, dar trebuia să se intervină la asfaltare. Astfel, problemele au început să fie remediate, iar în anul 1907 s-a deschis, oficial, hala. Ea a fost dată spre folosinţă, însă asta nu a însemnat că lucrările de modificare sau îmbunătăţire nu au continuat. În anii următori, în clădire, a fost adăugată o hală de zarzavat, cea de alimente a fost îmbunătăţită, la fel şi gheţăria de peşte.
Construirea Halei Radu Negru a fost deosebit de importantă pentru Drobeta-Turnu Severin, deoarece a reprezentat o etapă a dezvoltării arhitectonice a oraşului. Mai mult, o perioadă lungă de timp, a fost unul dintre punctele de referinţă ale centrului oraşului, alături de primărie şi de castelul de apă.
Hala "Radu-Negru" (1904-1906), monument arhitectural reprezentativ al comerțului severinean, este zidită după planurile arhitectului C. I. Gabrielescu - Drobeta Turnu Severin.