Omul acesta care sunt

[George PENA]

Omul acesta care sunt, bun sau rău, și azi, și ieri, a avut de spus ceva; ca și lumea s-a apropiat de Dumnezeu şi, enigmatic, a iubit-o pe Eva. Omul acesta care sunt, urât sau frumos, cu bucurie şi-a dăruit existenţa; nu regretă că destinu-i este sinuos, că iubirea i-a încununat decenţa. Omul acesta care sunt, liric şi zâmbitor, nu-şi plânge amăgirea uitată-n depărtare; răscoliri şi patimi, într-un flux novator i-au bântuit fiinţa, c-o gravă asumare. Omul acesta care sunt, cinstit şi drept, aşteaptă şi speră la fel ca şi alţii; nu-şi iroseşte uimirea înverşunată-n piept şi-l macină uitarea de semeni, infatuaţii. Omul acesta care sunt, bun sau rău, e ros de patimi într-un flux novator; dintotdeauna l-a iubit pe Dumnezeu şi iată-l azi și mâine, poetul visător.