Cerul de smarald mă alintă’n şoapte,
Cântecu-i divin e ţesut de noapte.
Umbrele năuce fug prin amintiri,
Se pierd în lumina caldă din priviri.
Oazele de vise prefăcute-n scrum,
Mirul împlinirii picură pe drum.
Gânduri de iubire mi se vor şirag,
Strălucind aievea pe al vieţii prag.
Gând cu gând adun în pupila nopţii,
Pe cărări lumină caut drumul sorţii,
Urc ‘nălţimi de taină, cat aş obosi,
Punte de iubire-n cer aşi zămisli.
Stele tremurânde strălucesc pe cer,
Fac din înnoptare un adânc mister,
Corul alb de îngeri se-ntrece în cânt
Presărând iubirea-n sufletul meu frânt.
Destinul gravează pe cerul senin,
Hărăzit de aştiri sau de cel divin,
La margini de-apus când voi fi oprit,
Atunci, doar atunci, voi rosti... sfârşit!
-->
Răspunsuri
poezie, selectat 13-14-15