Vacanță în Delta Dunării (povestire)
M-am născut în cel mai frumos port la Dunăre, plin de soare și de multe amintiri. Mereu curgătoare, Dunărea duce și aduce întâmplări frumoase, imagini, culori, sunete şi mirosuri care te fac să pierzi noţiunea timpului.Deseori o plimbare cu vâsle și gândul la locuri pe care cu greu le pot descrie îmi umplu sufletul de multă liniște. Am plecat cu gândul că voi avea o vacanță în miezul verii printre oameni frumoși, amabili, primitori și veseli. De dimineața și până seara Delta Dunării îmi dăruiește ceva unic, o imensitate de imagini. Am scris pentru Dunăre într-o iarnă un rondel.
Frumos se zbate Dunărea între maluri,/Stă de secole strajă pentru țară,/Se agită și pe toți ne apară,/Aleargă prin ploaie și printre nori.
Duce departe vapoare printre valuri,/Peste apa ei pescărușii zboară,Soarele o încarcă cu multe culori, Multe lupte pe apele ei ea cară.
Aleargă deseori printre nori,/Mulți nuferi pe ea se înfășoară,/Este fericită într-o zi de vară,În deltă cântă pe alte tonuri,/A călătorit liniștită în vremuri.
De-a lungul timpului am citit multe povești despre acest loc minunat. Primăvara când vin aici mă îmbată mirosul minunat al orhideelor, vara nuferii plini de lumină, toamna jocul culorilor care mă invită în fiecare an să revin. Delta Dunării este locul unde vrei să te întorci în fiecare an și locul care îți trezește în suflet sentimentul nostalgiei. Aici trăiesc mulți lipoveni bărboși, o podoabă pentru ei. Și în acest an m-am oprit într-un sătuc mic, am mers direct la Natașa o bună prietenă. Când am ajuns la ea repara plasele pentru pești. Pentru localnicii din Delta Dunării, principala și cea mai veche îndeletnicire este pescuitul, peștele reprezentând o sursă importantă de hrană.M-am așezat lângă ea și am început și eu să repar altă plasă.
Îmi era foame și am început să caut ceva. Natașa a venit după mine și mi-a dus o budincă lipovenească care a dispărut foarte repede. Aici am venit mulți ani, cred că aveam 5 ani când am aruncat undința în apa Dunării. Revin în fiecare an, am mai îmbătrânit dar nu am uitat de vechile prietenii. După două ore s-a întors și Ivan cu pește și cu un cățel mic în brațe. L-a găsit în pădure, s-a pierdut și are și el loc lângă câinii lui. A dispărut o oră, mirosurile Dunării se amestecau cu mirosurile lui Ivan. A venit cu o saramură și un borș lipovenesc. Nu a uitat... Când venea la Brăila bunica aducea pe masă scordolea și alte bunătăți.
Dar eu am venit aici ca să merg pe Dunăre cu barca, să-mi încarc sufletul de frumusețea și culorile Deltei într-o vară. Sunt frumoase vacanțele la mare, la munte, dar aici este altfel. Plaja Perișor este printre ultimele plaje pustii și sălbatice din România. și vrea să stau aici în liniște. Canalul cu nuferi, este un traseu desprins dintr-o poveste scrisă de un artist care și aici și în altă parte face la fel. Natura ne dăruiește un loc liniștit în care Dunărea se întâlnește cu marea.
Drumul printre sălcii și stuf este minunat, când pe canal am admirat coloniile de pelicani care se jucat nestingheriți. Casele sunt albe cu albastru, au acoperiș de stuf. Am mers în Deltă în iulie, Dunărea îmbracă diferite culori, gri, verde, albastră. Am urmărit în fiecare zi , viața păsărilor și a altor viețuitoare de aici, le-am văzut nu numai zburând, mișunând, dar și hrănindu-se ori făcându-și cuib. Malurile lacurilor de aici sunt ascunse de stuf. Aici plimbările cu barca la apus de soare sunt altfel, culorile roșiatice ale cerului se reflectă în apă. Liniștea este deranjată doar de freamătul stufărișului.
Pe drum m-am întâlnit cu Petru, ducea la târg coșuri și alte obiecte făcute de el. M-a invitat la ei, îi știu de mulți ani. Spre seară am plecat cu barca și m-am oprit la casa lui Petre. În curte trei câini mari, dar prietenoși și Agafia care împletea din papură coșuri. O rogojină frumos lucrată acoperea dușumeaua. Agafia a fost colegă cu mine la școală, dar a plecat cu părinții aici. Mi-a dăruit o pălărie și un coș mic din papură, dar și o prăjitură foarte bună.
Am ajuns cu barca după două ore, obosiți ne-am așezat pe prispa casei. Peisajul se schimbă în fiecare clipă. Cu siguranță numai aici pot asculta toate păsările, numai aici pescărușii țipă altfel, numai aici pot vedea o egretă. Somnul a venit și m-am retras. Mâine vom face alt drum cu barca, voi merge să văd cum este peștele prins acum. Plasele mari sunt pregătite, bărcile așteaptă la malul Dunării. Liniștea se lasă, numai nuferii luminează în noapte. Este mai răcoare, dar aerul este atât de curat.
Nu știu cum a trecut noaptea, dar m-am trezit într-o agitație mare, bărcile erau trase pe apă, pescarii se pregătea să plece. Natașa a pregătit totul și ne-am urcat în barcă. Plase, cârlige, năvod, taliene, pripon și alte unelte ingenioase pentru prinderea peștelui. Prinderea peștelui este un obicei vechi, de fapt este principala sursă de mâncare aici. Răcoarea dimineții, balansul bărcii și clipocitul apei m-au trezit bine. Grinduri, raiul păsărilor, covoare de nuferi, țânțari și mult, mult pește spre desfătarea sufletului. Cel mai mare spectacol oferit aici este cel al omului, al peștilor și al păsărilor. Atunci când sunt scoase plasele păsările țipă, se învârt peste noi. Ne întoarcem acasă spre seară, cu barca plină, obosiți dar fericiți.
Bătrânii spunea, nu ești pescar dacă nu mergi în Delta Dunării. Am fost aici de multe ori, am pescuit, dar este prima dată când merg cu pescarii adevărați la pescuit. Nu sunt pescar, dar nu este ușor să stai nemișcat ca să prinzi pește, să știi locurile cele mai bune, să te ciupească țânțarii. Îi respect, îi iubesc pe acești minunați oameni. Am ajuns în căsuța mică, curată care păstrează multe amintiri și am pregătit o mică cafea. Aveau multe de făcut toată noaptea, de pregătit peștele, de hrănit animalele din curte. Spre dimineață s-au rugat, au aprins lumânări și au mulțumit pentru peștele primit. Au început să cânte, cântece vechi rusești.
Delta Dunării este un colț de natură sălbatică, unde doar bărcile pot trece printre canale. Aici am văzut un stejar și plopul alb și multe plante cățărătoare.. De ce insist pe acest aspect, îmi plac foarte mult florile, copacii. Aici am văzut caii sălbatici la Letea. Și bunicul meu avea cai, de multe ori am mers sus pe cal. Ne-am întors obosiți, dar era oboseală plăcută. Am hotărât să mă trezesc la ora 5 să văd răsăritul, să văd când delta se trezește la viață.
Dunărea se zbate între maluri, departe în zare se văd sălciile neclintite, un loc pe care nu-l voi uita niciodată. Am uitat de tumultul orașului, de problemele de fiecare zi. Am ales pentru câteva zile să văd coloniile de cormorani și pelicani, peisaje minunate cu nuferi, am prins pește, m-am întâlnit cu câțiva prieteni și am înțeles mai bine viața acestor oameni. De fiecare dată când ajung aici, am senzația că rămân tot mai multe locuri de văzut, iar timpul e prea scurt ca să mă pot bucura de tot ce îmi oferă delta, cu peisaje schimbătoare în funcție de anotimp.
O amintire de neuitat când am plecat pe Dunăre cu barca plină de pește. Canalul era plin de nuferi și sălcii. Când bătea vântul valurile începeau să mă legene. Aici au trăit lipoveni, turci, tătari, greci, mulți dintre ei plecați departe, dar pasionați de pescuit. În satele din deltă timpul pare că a stat în loc, tradițiile sunt duse mai departe de cei care iubesc acest colț de rai. Am descoperit o altă pasiune și mă întorc acasă cu multe fotografii. Delta Dunării este frumoasă vara, este colorată altfel toamna, este înghețată iarna, renaște primăvara.
-->
Răspunsuri
14 paragrafe, 92 linii
Nicoleta Mija - Vacanță în Delta Dunării 2.doc
M-ai lăsat fără cuvinte, Nicoleta !
Minunată carte... într-o filă !
Felicitări !
Mulțumesc!