Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013
Citeste mai mult…
Citeste mai mult…
Trece timpul în goană peste noi;
Nu ne mai iubim sub calde ploi
De stele căzătoare violete şi - argintii
Şi serile devin atât de reci, pustii.
Ne amăgim frumos cu amintirile
Ţi-aduci aminte, ne căutam privirile
Pline d
Citeste mai mult…ATLASUL LUI ORPHEUS
Roman (fragment)
Cap. 1. Poveștile doamnei Caliope
Vișinii își arcuiau ramurile încărcate de cerceluși rubinii pȃnă aproape de pămȃnt. În curtea umbroasă, pavată cu pietre late de rȃu, printre care crescuseră ici și colo
Citeste mai mult…Chiar e mai plăcută clipa
când o spintecă
tăişul aşteptării,
de mă satur de bucurie
să-i aflu trăirea.
Şi nu mă opresc la pragul acesta
pe care şi orbii îl trec
pipăind lumina,
ard mai departe cu flacără,
la răspântii pun semne
şi plec.
Tot ce nu
Citeste mai mult…Flămând
tot strânge în sine
verdele mişcător,
dimineţi de iarbă înflorind.
Creşteri ciudate în cercuri de ceaţă
ape grăbite cheamă pe râuri.
Se rup de cer nopţi să deschidă
minţii puterea să-i crească
ş-o urcă pe trepte înalte,
de rămâne timpul flă
Citeste mai mult…Iar ce spune
prin cuvinte de miere alunecă,
de inima o curge
în vorbe.
În preajmă cu ochii plecaţi
altare de cărţi luminând,
infinite popasuri
la porţi de lumină.
Zile şi nopţi despletite
stau în genunchi
pe lespezi cioplite de piatră
şi-şi deplâng
Domnul Iscariote , un tînăr de douăzeci şi şapte de ani, mai mult subţire decît înalt, visă într-o noapte că aleargă printr-o galerie subterană foarte întortocheată,î n căutarea u
Citeste mai mult…Nimeni nu-l vede stăpân
într-o piele de-a lor
gata să se pună chezaş
pe faţa norocului,
fără nicio remuşcare
când inima pe masă o pune.
Scântei se nasc în cerul atingerii
şi creşte prin mine copacul copt
de mi se tulbură clipele
prin care simt că m
Semnal: "Cântece din Alindoria", la editura "Kart
Recent, la târgul de carte BookFest 2013, a avut loc lansarea primului volum din colecţia antologică purtând sugestivul ti
Citeste mai mult…Peisajul pictat în câmpia din noi
Priveşti în oglinda câmpiei din noi,
priveşti
şi continui obosit drumul,
- fără să ai voie
să atingi pământul şi nici stelele -
prin lumi îndepărtate,
în disperări,
prin umbrele luminii lunii,
în tăcute abisu